Despre Sfinţii „întocmai cu Apostolii” (I)

La 1 ianuarie 2013, în Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod oficial anul 2013 ca an omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română. Preafericirea Sa a afirmat atunci că „proclamarea anului omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este în primul rând motivată de împlinirea a 1700 de ani de când Sfântul Împărat Constantin a emis edictul de libertate religioasă de la Mediolan. Această libertate religioasă pentru toate religiile a făcut ca şi creştinii să nu mai fie persecutaţi. Anul 313 este o piatră de hotar. Aproape 300 de ani creştinii au fost persecutaţi că nu se închinau împăratului şi zeilor păgâni greco-romani, de aceea mulţi dintre ei au fost ucişi în chinuri deosebite, episcopii şi preoţii au fost duşi în închisori, mutilaţi şi ucişi, astfel calendarul nostru, din primele trei veacuri, este plin de sfinţi martiri sau mucenici ca urmare a politicii mai multor împăraţi romani de a persecuta pe creştini”.

Europa şi identitatea ei
Împlinirea în 2013 a 1700 de ani de la actul istoric de la Mediolan constituie nu doar pentru creştinii ortodocşi, ci pentru întreaga Europă un bun prilej de a medita la fundamentele libertăţii religioase de care se bucură astăzi cel puţin cetăţenii europeni, dar şi la promotorii acesteia, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena.
Dacă creştinii din Imperiul roman ieşeau la lumină după trei secole de persecuţii, prin inspiraţia sfântului împărat Constantin cel Mare, spaţiul românesc pare a fi încă în confuzie, cel puţin din punct de vedere politic şi chiar social, după mai bine de două decenii de la eliberarea de sub tirania regimului comunist.
Spaţiul european se confruntă şi el cu o criză identitară venită pe fondul negării rădăcinilor creştine şi al unui număr tot mai mare de credincioşi musulmani care schimbă în mod vizibil balanţa demografică şi religioasă a Europei.
Filosoful Constantin Noica afirmă în lucrarea „Modelul cultural european” că în privinţa Europei „totul a început în 325, la conciliul de la Niceea, convocat de împărat, continuând cu alte şase reuniuni [de episcopi], până în 787… [Aşadar], în anul 325 începe în chip hotărât o cultură nouă…
Împotriva oricărui gnosticism, incapabil a înţelege cum pot trei [persoane, ipostasurile Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh] să fie una [o singură substanţă, o singură fiinţă, cea a lui Dumnezeu], s-a decretat că trei sunt efectiv una”.
Pentru a-şi redescoperi identitatea, Europa are nevoie de o întoarcere la rădăcinile ei creştine, de o recunoaştere şi o întărire a temeliilor creştine pe care s-a zidit.
De ce se vorbeşte anul acesta tocmai despre Sfinţii Împăraţi în Patriarhia Română? Primul motiv este cel aniversar, aşa cum am amintit mai sus, dar şi pentru faptul că Sfântul Constantin cel Mare este primul împărat roman care reuşeşte să îmbine atât de armonios relaţia dintre stat şi Biserică încât ar trebui să fie un model de urmat, atât pentru oamenii de stat, cât şi pentru fiecare creştin în parte.