Despre răbdare …

Zis-a un bătrân: de-ţi vei aduce aminte de cel ce te-a necinstit sau sau te-a necăjit sau te-a păgubit, dator eşti să-ţi aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos şi să-l ai pe el ca pe un făcător de bine, că însuşi necazul tău înseamnă că îţi este bolnav sufletul. Că de nu erai bolnav nu pătimeai.
Deci, dator eşti să mulţumeşti fratelui şi să te rogi pentru dânsul, căci prin el cunoşti boala şi vei primi cele de la el ca pe nişte doctorii trimise de la Iisus. Iar de te scârbeşti asupra fratelui, zici ca şi lui Iisus: nu primesc doctoriile Tale, ci voiesc să putrezesc întru rănile mele. Deci, cel ce voieşte să se vindece de rănile cele sufleteşti, dator este să sufere cele ce sunt aduse de doctor, în orice chip ar fi.
Căci nici celui ce este bolnav trupeşte nu-i pare bine să se taie sau să se ardă, sau să aibă curăţenie, ci cu greaţă îşi aduce aminte de acestea.
Însă, încredinţat fiind că este cu neputinţă în chip a se izbăvi el de boală, decât prin acestea, le suferă cu vitejie, mulţumind doctorului şi ştiind că prin greaţă se va izbăvi din îndelungata boală.
Fier arzător de bolnavi al lui Iisus este cel ce te necinsteşte sau te ocărăşte, dar te izbăveşte de slava deşartă. Curăţenie a lui Iisus este cel ce îţi aduce ţie pagubă sau ocară, dar te izbăveşte de lăcomie. De fugi de ispita folositoare, fugi de viaţa veşnică. Căci cine a dăruit Sfântului Ştefan atâta slavă pricinuită lui de cei ce l-au împroşcat cu pietre, dacă nu răbdarea?

… şi judecată
Era un bătrân oarecare, ce mânca în toată ziua trei posmagi (pesmeţi). Cândva, a venit la el un frate şi şezând ei să mănânce pâine, a pus fratelui trei posmagi şi văzând bătrânul că încă îi mai trebuie, i-a adus alţi trei posmagi. Iar dacă s-a săturat s-au sculat.
Deci, l-a judecat bătrânul pe fratele şi i-a zis: nu trebuie, frate, să slujim trupului! Iar fratele, cerând iertare de la bătrânul, a plecat.
A doua zi a venit vremea să mănânce bătrânul şi a pus pe masă trei posmagi după obicei şi iarăşi îi era foame, dar s-a înfrânat. A treia zi la fel a pătimit. Deci a început a slăbi şi a priceput bătrânul că i s-a întâmplat depărtarea lui Dumnezeu şi s-a aruncat înaintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi. Şi se ruga pentru depărtarea ce i
s-a întâmplat şi îndată a văzut un înger care îi zicea: „Pentru că l-ai judecat pe fratele ţi s-a întâmplat aceasta. Să ştii dar, că cel ce poate să se înfrâneze pe sine, sau altă faptă bună oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care îl întăreşte pe om.”