Declaraţia copto-catolică, un pas ecumenic important

În contextul în care Papa Francisc se pregăteşte pentru următoarea sa vizită pastorală în Portugalia, analiştii reflectează asupra importanţei roadelor ecumenice şi interreligioase ale vizitei sale istorice în Egipt. Printre cele mai puternice imagini ale scurtei sale călătorii la Cairo se numără îmbrăţişarea sa cu marele imam al al-Azhar, şeicul Ahmed Al-Tayeb, şi întâlnirea ecumenică de la biserica coptă unde 29 de oameni au murit într-un atac sinucigaş cu bombă în decembrie anul trecut. Papa s-a rugat în faţa zidului pătat cu sânge, aprinzând o lumânare lângă fotografiile celor care au fost ucişi în atac.
Chiar înaintea serviciului ecumenic de rugăciune din biserica Sfinţilor Petru şi Pavel, Papa Francisc şi liderul ortodox copt, Papa Tawadros al II-lea, au semnat o declaraţie comună, reafirmând rădăcinile comune legate de credinţă şi afirmându-şi dorinţa de a pune capăt practicii rebotezării convertiţilor. Declaraţia cere, de asemenea, o traducere comună a rugăciunii domneşti (Tatăl nostru) şi o dată comună pentru sărbătorirea Paştelui. Pentru a afla mai multe despre semnificaţia acestei declaraţii, Radio Vatican a stat de vorbă cu rectorul emerit al Universităţii Pontificale Sf. Anselm, părintele benedictin Mark Sheridan, care este membru în comisia de dialog dintre Biserica Catolică şi cele Ortodoxe Orientale.
Părintele Mark consideră că documentul, pe lângă faptul că este foarte important pentru dialogul ecumenic în ansamblu, este binevenit şi pentru Bisericile Catolică şi Ortodoxe din Egipt pentru că încearcă să elimine „o problemă care a provocat multă tensiune în trecut”. Rebotezarea convertiţilor nu a fost practicată de toţi Episcopii copţi, a spus el, dar oricum de „un grup semnificativ”. Practica a început sub Papa Shenouda al III-lea, parţial din teama de prozelitism. „A existat un motiv bun pentru aceasta”, susţine pr. Mark, dar de atunci au existat declaraţii că Bisericile „nu se angajează în prozelitism”, iar acest lucru îndepărtează un alt punct de fricţiune.
Întrebat despre dificultăţile punerii în aplicare a spiritului noii declaraţii, pr. Mark a afirmat: „Este la fel ca în Biserica Catolică: Papa Francisc a stabilit o politică destul de clară în multe domenii, dar există rezistenţă împotriva lui”. Preotul susţine că documentul este important pentru Episcopi, în special pentru unii dintre clerici, în timp ce mulţi oameni de pe stradă „nu înţeleg diferenţa” dintre catolici şi ortodocşi. Se obţine progres în dialog, consideră pr. Mark, atunci când „oamenii de la vârf sunt pe aceeaşi lungime de undă”. În dialogul dintre catolici şi ortodocşi orientali, mai afirmă el, există relaţii excelente între majoritatea participanţilor, care au devenit „prieteni după atâţia ani”.
Există un acord semnificativ, a continuat el, pe numeroase teme, inclusiv recunoaşterea martiriului şi dorinţa pentru o dată comună de sărbătorire a Paştelui. La nivelul de jos relaţiile dintre catolici şi ortodocşii orientali sunt adesea mult mai strânse decât la nivelul conducerii.