Declaraţia comună a Papei Francisc şi a Patriarhului Kirill al Moscovei

Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc şi Kirill, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu, preaslăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a Fiului Său Unul Născut. Împărtăşim aceeaşi Tradiţie spirituală a primului mileniu al creştinismului. Martorii acestei Tradiţii sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, şi Sfinţii pe care îi cinstim. Printre aceştia se află nenumăraţi martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor faţă de Hristos şi au devenit „sămânţa creştinilor”.
În ciuda acestei Tradiţii comune a primelor zece secole, catolicii şi ortodocşii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiţi de comuniune în Euharistie. Suntem despărţiţi de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergenţele, moştenite de la străbunii noştri, în înţelegerea şi explicitarea credinţei noastre în Dumnezeu. Deplângem pierderea unităţii, consecinţă a slăbiciunii umane şi a stării de păcătoşenie, care a avut loc în ciuda rugăciunii Primului Preot, a Mântuitorului Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21). Ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unităţi voite de Dumnezeu, pentru care
s-a rugat Hristos.
În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăşi divergenţele istorice pe care le-am moştenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Hristos şi moştenirea comună a Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocşii şi catolicii trebuie să înveţe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil şi necesar.
Atenţia noastră se îndreaptă, în primul rând, la regiunile lumii în care creştinii sunt victime ale persecuţiei. În multe ţări din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii, fraţii şi surorile noastre în Hristos sunt exterminaţi. Bisericile lor au fost devastate şi jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumente lor distruse. În Siria, Irak şi în alte ţări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creştinilor din pământul din care credinţa noastră a început să se răspândească şi în care ei au trăit încă din timpul Apostolilor, împreună cu alte comunităţi religioase.
Facem un apel la comunitatea internaţională să acţioneze de urgenţă pentru a preveni expulzarea în continuare a creştinilor din Orientul Mijlociu. (…)
În afirmarea înaltei valori a libertăţii religioase, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinţei creştine care se întâmplă acum în Rusia şi în multe ţări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanţurile ateismului militant au fost zdrobite şi în multe locuri creştinii pot profesa liber credinţa lor. Într-un sfert de secol au fost construite zeci de mii de noi biserici şi s-au deschis sute de mănăstiri şi şcoli teologice. Comunităţile creştine desfăşoară o importantă activitate caritabilă şi socială, oferind o asistenţă diversificată celor nevoiaşi. Catolicii şi ortodocşii lucrează, de multe ori, umăr la umăr. Ei dovedesc existenţa unor temelii spirituale comune ale societăţii umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei. (…)
Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulţi cu speranţă, ca o garanţie a păcii şi securităţii. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenţi faţă de o integrare care nu ar respecta identităţile religioase. Păstrând deschiderea faţă de contribuţia altor religii la civilizaţia noastră, suntem convinşi că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creştine. Cerem creştinilor din vestul şi din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Hristos şi Evanghelia Sa, astfel încât Europa să-şi păstreze sufletul său format de tradiţia creştină de două mii de ani.
Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situaţii de mare dificultate, care trăiesc în condiţii de nevoie extremă şi de sărăcie, în timp ce sunt în creştere bogăţiile materiale ale umanităţii.

Nu putem rămâne indiferenţi faţă de soarta a milioane de migranţi şi refugiaţi care bat la uşa ţărilor bogate. Consumul dezlănţuit, aşa cum se observă în unele ţări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuţia bunurilor materiale măreşte sentimentul de nedreptate faţă de sistemul de relaţii internaţionale care
s-a instaurat. (…)
Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber şi credincios de iubire dintre un bărbat şi o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor şi îi învaţă să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o şcoală de iubire şi fidelitate. Regretăm că alte forme de convieţuire sunt puse acum pe acelaşi nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate şi maternitate ca vocaţie particulară a bărbatului şi a femeii în căsătorie, consfinţită de tradiţia biblică, este îndepărtat din conştiinţă publică.
Facem apel la toţi oamenii să respecte dreptul inalienabil la viaţă. Milioane de copii sunt lipsiţi de însăşi posibilitatea de a se naşte în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuţi strigă către Dumnezeu să se facă dreptate (Facere 4, 10). Dezvoltarea aşa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă şi cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor şi pentru societate, în general. (…)
Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu doar de aceeaşi Tradiţie a Bisericii primului mileniu, dar şi de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea contemporană. De aceea, este inacceptabil uzul mijloacelor neloiale de a-i obliga pe credincioşi să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă şi tradiţiile lor.
Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» a secolelor trecute, înţeleasă ca unire a unei comunităţi cu alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unităţii.
Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abţină de la a participa la confruntare şi să nu susţină o ulterioară dezvoltare a conflictului.
Pătrunşi de recunoştinţă pentru darul înţelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranţă la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: „Sub milostivirea Ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!”. Prin mijlocirea ei, Preasfânta Fecioară Maria
să-i încurajeze la fraternitate pe toţi cei care o cinstesc, pentru ca toţi să fie uniţi din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace şi armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Treimei celei deofiinţă şi nedespărţite!