Cuvinte din Pateric. Despre iertare

Un frate din Libia a venit la Avva Siluan în Muntele Panepho şi i-a spus:
„Avva, am un duşman care mi-a făcut mult rău. Mi-a călcat pământurile, pe când eram în lume de multe ori a încercat să mă rănească. Acum, mai mult decât atât, mi-a pus otravă ca să mă omoare. De asta vreau să-l dau în mâinile stăpânitorului. Cu siguranţă, părinte, dacă va fi pedepsit, sufletului său îi va fi de folos.”
„Fă cum crezi fiule!” a spus bătrânul.
„Atunci să ne ridicăm părinte, să ne rugăm ca să pot pleca la stăpânitor,” a spus fratele. Aşa că s-au ridicat şi au început să se roage. Însă de-ndată ce au ajuns la „iartă-ne nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Mt. 6, 12) bătrânul a spus: „şi nu ne ierta nouă greşelile noastre precum nici noi nu iertăm greşiţilor noştri…”
„Nu aşa părinte!” l-a întrerupt fratele pe bătrân.
„Da fiule, aşa!” a răspuns bătrânul. „Dacă chiar vrei să mergi la stăpânitor să-ţi îndeplineşti răzbunarea, Siluan nu se va mai ruga pentru tine.”
Atunci fratele s-a deşteptat şi şi-a iertat duşmanul.
***
Un alt frate care era nedreptăţit de un altul, a venit la Avva Sisoe şi i-a spus:
„Am fost nedreptăţit de un frate şi vreau să mă răzbun pentru asta.”
Bătrânul încerca să-l facă să se răzgândească şi i-a spus:
„Nu fiule! Mai bine lasă-l pe Dumnezeu să răsplătească.”
Dar fratele insista:
„Nu-mi voi găsi liniştea până nu mă voi răzbuna.”
Aşa că s-au ridicat şi pe când se rugau, bătrânul a spus:
„Doamne, nu mai avem nevoie de Tine să te îngrijeşti de noi, pentru că ne răzbunăm noi, de este nevoie!”
De-ndată ce fratele a auzit acestea, a căzut la picioarele bătrânului şi i-a spus:
„Nu-i mai port mânie fratelui, iartă-mă părinte!”

Necazurile vin din necredinţă
Toate necazurile şi problemele lumii acesteia vin de la puţina lor credinţă: nimeni nu crede cu adevărat că Dumnezeu le poartă de grijă şi atunci se ocupă ei de asta! Îşi fac griji pentru trai, asigurări de sănătate, de boală, adună bani pentru zile negre. Toate pentru tihna acestui trup.
Dar lumea este oarbă şi nu-şi dă seama că doar Dumnezeu este Cel ce poartă de grijă şi toate asigurările noastre sunt zadarnice! Mai poate crede oare bogatul, care are aur şi argint, că Dumnezeu este Cel care-l hrăneşte? Iar dacă el nu crede că Domnul este Cel care-i dă pâinea cea de toate zilele, ce nădejde mai poate avea că-l va învia şi-i va da împărăţia cerurilor? Al cui slujitor este oare: al lui Dumnezeu sau al lui Mamona?