Cuvinte de… post!

Putinţa de a comunica prin cuvânt este un dar imens pe care Dumnezeu l-a făcut omului. Gura poate scoate „din prisosul inimii” cuvinte frumoase, dar şi cuvinte urâte, cuvânt bun, dar şi cuvânt rău. Cuvântul din popor spune foarte frumos că „vorbeşti cum ţi-e portul şi te porţi cum ţi-e vorba„ portul însemnând aici comportamentul, acest cuvânt făcând legătura între comportament, atitudine şi exprimarea verbală. Totuşi, deşi ne străduim să parcurgem paşii duhovniceşti pe calea mântuirii, de multe ori ne scapă vorbe care nu sunt la locul lor. Nu ar trebui, dar se poate întâmpla, iar cel care este supus acestei ispite are de dus o luptă în plus cu el însuşi. Este dator să facă lucrul acesta din două motive: în primul rând pentru a-şi armoniza „verbul” cu comportamentul şi în al doilea rând pentru a nu sminti. La fel de adevărat este şi faptul că atunci când eşti pus în situaţia de a auzi un cuvânt urât de la o persoană pe care o credeai „ireproşabilă” nu trebuie să judeci, să te sminteşti şi să îl pui pe omul respectiv la colţ pentru tot restul vieţii, dacă nu chiar şi pentru veşnicie. Una peste alta suntem datori să vorbim frumos unii cu alţii, în orice situaţie – „vorba dulce mult aduce” – şi de a ne ruga atunci când suntem în situaţia de a ne sminti din pricina comportamentului vreunui semen. Să ne rugăm pentru a nu cădea în ispita judecării, dar şi pentru îndreptarea aceluia.
Cuvintele nepotrivite sunt multe şi, dacă avem obiceiul de a ne analiza periodic propriul comportament va fi extrem de uşor să ştim care sunt acestea. Există în vocabularul uman, desigur, şi cuvinte potrivite, cuvinte frumoase care, atunci când sunt rostite, fac bine oricui. Aş putea să le numesc cuvinte de ... post, nu pentru că este potrivit să le rostim doar în post, ci pentru că acum, în această perioadă este cel mai potrivit să ni le reamintim pentru a le rosti cât mai des, atunci când se cuvine şi pe tot parcursul vieţii. Din nefericire astfel de cuvinte sunt folosite tot mai rar în exprimarea noastră, în relaţiile dintre noi.

Cuvinte de recunoştinţă
Majoritatea dintre noi am învăţat să spunem „mulţumesc” de la mama şi de la tata. Este un cuvânt pe care, în mod normal, ni l-am însuşit înainte de a merge la grădiniţă. Şi totuşi! Vedem că exprimarea recunoştinţei prin acest cuvânt simplu a dispărut tot mai mult din peisajul spiritual al multora dintre noi. Pentru ce să mulţumeşti? Zilnic găsim motive întemeiate pentru care să mulţumim, atât lui Dumnezeu cât şi semenilor noştri. Sunt destui oameni care îi mulţumesc lui Dumnezeu chiar şi pentru necazurile şi încercările prin care au trecut sau trec, întrucât prin acestea au descoperit sensuri adânci ale vieţii şi au înţeles mai mult din viaţa aceasta trecătoare. Fiecare zi pe care o trăim în linişte şi pace este un prilej de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru aceasta. „Mulţumesc” este un cuvânt care, spus la momentul potrivit, deschide o poartă către Rai pentru că, a-ţi arăta recunoştinţa presupune şi un dram de smerenie şi dragoste faţă de cel care te-a ajutat într-un fel sau altul. De fapt, chiar şi rugăciunea creştinului începe cu slava şi mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile. „Mulţumesc” este unul dintre cuvintele „de post” prin care putem aduce bucurie şi mângâiere oricând semenilor noştri.