Cuvântul care te îndreaptă

În viaţa de zi cu zi rostim multe. Sperăm, ca prin cele spuse, să transmitem ceva, să impresionăm sau poate chiar să realizăm lucruri măreţe.
Uneori, rostirile noastre nu transmit nimic, sunt doar vorbe goale, în vânt. Trăind, astfel de situaţii, ne străduim să fim mai expresivi pentru a impresiona. Căutăm să încărcăm rostirile noastre cu putere. Puterea, deseori, este confundată cu forţa şi de aceea rostirile devin violente. Adevărul este că violenţa, chiar şi cea verbală, nu aduce rezultatul dorit. Tonul ridicat sau cuvintele dure ne fac din ce în ce mai indiferenţi la expresiile frumoase şi bine alcătuite. O astfel de atitudine ucide, chiar cuvintele sunt golite de sens, până devin moarte. Dintotdeauna, multă lume se salută, de exemplu, cu formularea „Bună ziua!”. Câţi se mai gândesc la momentul rostirii? Îi dorim celui cu care ne-am întâlnit o zi plină de succes, împliniri şi sănătate. Este doar formalismul adresării la momentul întâlnirii cu o persoană. Emoţia acestei expresii, sau dacă doriţi spiritul ei, a dispărut, mai există doar trupul ei. O expresie care a murit total este, spre exemplu, „Noapte bună!”. Această expresie este considerată ca fiind sinonim perfect cu „Somn uşor!”. Am considera o ironie urarea „Noapte bună!” adresată unei persoane care ar urma să lucreze până la răsăritul soarelui, deşi se prea poate să fie cea mai bună noapte din toată existenţa sa. Poate, în acea noapte, în urma ostenelilor, va descoperi ceva care va face numele acelei persoane nemuritor.
Sunt mulţi oameni care afirmă că ar trebui ca rostirile noastre să aibă în spatele lor multe cărţi citite şi atunci rezultatul ar fi cel dorit, am impresiona auditoriul. Citind mult înţelegem mai bine sensul cuvintelor şi le folosim mai corect şi mai specializat. Trist, dar adevărat nici acest aspect nu este foarte folositor tot mereu. Cei care ne ascultă nu stăpânesc la fel de bine vocabularul şi nu reacţionează cum ne aşteptăm, cum ne dorim.
Apăsătoare perspectivă. Cum mai putem zidi ceva cu rostirile noastre?

Îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu (Luca 13, 13)
Soluţia consider că o putem găsi în partea din Evanghelia ce ne este pusă spre meditaţie în această duminică. Acest text ne descoperă unde putem găsi învăţăturile folositoare. Iisus învaţă pe tot omul în Biserică. El este Cuvântul lui Dumnezeu, care a făcut ca totul să vină la existenţă. El a creat lumea şi tot El îi dă şi sens. Iisus Hristos este cel care se adresează tuturor prin cuvinte, ce sunt cunoscute de oricine şi cu sensuri potrivite pentru fiecare auditor. Din aceaşi rostire a sa, fiecare înţelege mesajul potrivit cu vârsta sa sufletească. Modul rostirilor sale, dar mai ales sensul acestora, ne ridică pe fiecare, la un nou nivel intelectual, emoţional şi duhovnicesc. Cuvintele Sale ne ridică fruntea şi ne umplu inima de viaţă. Ne simţim, din ce în ce mai, eliberaţi de povara vorbelor fără sens, dar mai ales de existenţa fără de folos. Numai, Dumnezeu, ne poate îndrepta! Nici o altă carte sau înţelepciune! Astfel, îndreptaţi, din prea plinul inimii, nu putem decât să îl slăvim pe Dumnezeu.