Cuvânt din Pateric

„Orice s-ar întâmpla celui smerit, îndată aleargă la rugăciune şi pe toţi îi are drept binefăcători. Dar noi, abătându-ne de la calea adevărului şi de la îndrumarea sfinţilor, vrem să ne croim drum nouă înşine după voirile noastre cele viclene... Cu orice lucru tre-ar supăra cineva, să taci şi să nu vorbeşti deloc până când, cu rugăciunea neîncetată, nu se va îmblânzi inima şi astfel să răspunzi fratelui tău.”
(Patericul Mare, Cuvintele Avvei Zosima, litera e, pag. 181)

Noi înşine ştim că nu este bine să răspundem provocărilor, cel puţin nu imediat. Ştim că este bine să căutăm revenirea la liniştea interioară pentru a chibzui bine ce răspuns să dăm provocărilor. De ce? Pentru că o minte aprinsă de mânie nu va avea capacitatea necesară pentru a da răspunsul cel mai potrivit, înţelept, în funcţie de situaţia creată. O judecată provocată de mânie va fi, în modul cel mai sigur, o judecată greşită deoarece nu va fi rezultatul unei gândiri aşezate, ci rezultatul judecăţii pătimaşe (mânioase). Mai mult decât atât, Avva Zosima ne spune că omul duhovnicesc îşi caută acea pace lăuntrică în rugăciune, iar răspunsul dat provocărilor va fi unul luminat de harul lui Dumnezeu. Şi ce răspuns poate ieşi din judecata unui om care îi va vedea pe toţi ceilalţi ca binefăcători?
Raportat la lumea în care trăim, cuvântul Avvei Zosima ni se poate părea imposibil de pus în practică. Noi vrem să răspundem acum şi chiar dacă nu am vrea, nu de puţine ori ne sunt puse în faţă situaţii care cer răspunsuri imediate. Este foarte greu să vezi în toţi semenii tăi nişte binefăcători, atunci când provocările pornite din răutate, din ură, sau din mândrie „cer” răspunsuri imediate. Atunci când cel provocat se aşează la rugăciune şi răspunsul este dat în urma acesteia va fi unul îmbrăcat în blândeţe, pace şi linişte. Noi putem deveni mânioşi atunci când suntem nedreptăţiţi, atunci când credem, poate cu dreptate, că suntem defăimaţi, dar mânia se va transforma în blândeţe dacă o potolim prin rostirea rugăciunii. Chiar dacă răspunsul venit dintr-o cugetare luminată de harul lui Dumnezeu şi dintr-o inimă blândă nu va aduce în mod obligatoriu o schimbare în atitudinea fratelui, în mod sigur va consolida şi mai multe virtuţile duhovniceşti ale celui care oferă răspunsul şi va adăuga o treaptă în plus pe scara urcuşului către Împărăţia lui Dumnezeu. Când căutăm şi oferim pacea dumnezeiască avem numai de câştigat har peste har din arvuna Împărăţiei cereşti.