Cuvânt din Pateric

Un frate, fiind supărat de războiul ispitelor, a vestit lui avva Iraclie. Şi acesta, întărindu-l, i-a zis: un bătrân oarecare avea un ucenic foarte ascultător de mulţi ani. Dar odată sculându-se război asupra lui, a făcut metanie bătrânului, zicând: lasă-mă să şed singur. Şi i-a zis lui bătrânul: caută loc
şi-ţi voi face chilie! Şi mergând el ca la o azvârlitură de piatră, a aflat loc. Şi mergând amândoi, au făcut chilie. Şi a zis fratelui: orice îţi voi zice, aceasta fă: când flămânzeşti, mănâncă; când însetezi, bea; când îţi este somn, dormi! Şi numai din chilia ta să nu ieşi până sâmbătă; atunci vino aproape de mine. Şi s-a întors bătrânul la chilia sa. Iar fratele a făcut cele două zile după poruncă, dar a treia zi trândăvindu-se, a zis: ce mi-a făcut mie bătrânul acesta, ca să nu fac rugăciuni? Şi sculându-se a cântat psalmi mulţi şi după ce a apus soarele a mâncat. Şi sculându-se s-a dus să se culce pe rogojina sa: şi a văzut un arap şezând şi scrâşnind cu dinţii asupra lui, şi alergând cu multă frică a venit la bătrânul şi, bătând în uşă, a zis: avvo, miluieşte-mă şi-mi deschide degrabă! Iar bătrânul cunoscând că nu a păzit cuvântul lui, nu i-a deschis până dimineaţa. Şi deschizându-i dimineaţa, l-a aflat pe el afară. Cucerindu-se şi milostivindu-se l-a băgat înlăuntru. Atunci a zis fratele: rogu-mă, ţie, părinte; un arap negru am văzut pe rogojina mea, când m-am dus să mă culc. Iar bătrânul a zis: aceasta ai pătimit, căci nu ai păzit cuvântul meu. Atunci dându-i lui o rânduială a pravilei, după putere, l-a slobozit şi încet-încet s-a făcut călugăr iscusit.