Cu multă grabă

Nu-mi venea să cred duminică, 27 octombrie, că văd vitrine amenajate pentru Crăciun! Nici nu s-a terminat octombrie, nici nu a început Postul Crăciunului, încă vorbim de frunze care cad, de toamna asta frumoasă pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? Bine, crăciunul afişat în vitrine nu are nimic de-a face cu Crăciunul. De ce atâta grabă? Să fie de bine? Să fie îngrijorător? De ce scoatem atât de devreme podoabe şi promoţii la tejghea? Dacă îmi aduc bine aminte, până acum ceva vreme pavoazarea pentru crăciunul-negustoresc începea în apropiere de Sfântul Moş Nicolae. Apoi, mai încoace, mai nou, activităţile acestea începeau odată cu Postul Crăciunului. Acum încep din octombrie? Şi ce urmează? Curând nici nu se vor mai lua decorurile sclipicioase tot anul? O să transformăm tot anul într-o permanentă lună a cadourilor? Desigur, asta se urmăreşte. „Ce să facem când oamenii încep să se sature şi de cumpărături? Le aducem aminte de cadouri!”

Între Naştere şi Înviere la fiecare Liturghie
Creştineşte, noi trăim permanent actualizarea evenimentelor mântuitoare. La fiecare Dumnezeiască Liturghie şi prin fiecare Împărtăşire de Hristos noi, ortodocşii, trăim un ASTĂZI al Naşterii, Propovăduirii, Răstignirii şi Învierii Fiului dumnezeiesc. În starea de rugăciune şi comuniune PREZENTUL se umple de Sărbătoarea şi Bucuria de a fi părtaşi la toată Opera Izbăvitoare a Creatorului. În Liturghie Hristos primeşte să se întrupeze iar şi iar, îşi propovăduieşte Învăţătura, Se fărâmă şi Se împarte întreg fiecărui om care se împărtăşeşte, pentru ca pentru noi, în noi să Învie. Toate acestea se pot înţelege şi trăi în Credinţă, Comuniune şi Dragoste. Sunt alte dimensiuni ale vieţuirii. Sunt începutul şi rostul vieţii omului ca făptură creată de Dumnezeu şi pusă stăpână peste Creaţie spre desăvârşire. Pentru aceastea se iese din vâltoarea lumii acesteia şi se intră pe porţile lăcaşurilor binecuvântate în care ni se dă, fără sclipici, fără promoţii şi fără reclamă, pacea, bucuria, Hristos, Învierea.

Crăciunul e CU Hristos şi despre El
Crăciunul nu este despre Moş Crăciunul de pluş şi plastic afişat deja năucitor în multe vitrine. Nici măcar iarna nu este despre sclipiciul alb sau bleu care împrejmuieşte fereastra unui mol. Lumina nu este despre lumânările din sfeşnicele împodobite cu ramuri artificiale de brad şi clopoţei pe care nu-i fac să răsune copiii. Crăciun este Bunuţu’ Dumnezeu, Veşnicul Tată ce-şi trimite Veşnicul Fiu să se întrupeze din Preacurata Marie ca noi să nu uităm că nouă, în orice veac şi în orice circumstanţe, ni se face parte de Bucurie. Mai aveţi răbdare! Este vreme pentru toate. Vine şi vremea de postire şi pregătire pentru Naşterea Domnului. Nu va lipsi din calendar Crăciunul nici anul acesta decât pentru cei ce nu vor vrea să-l trăiască. Acum să ne bucurăm de ceea ce ne dă fiecare evanghelie. Graba nu este firească decât omului despărţit de Dumnezeu. El, Creatorul, are o veşnicie să ne iubească!