Crucea Sfântului Andrei

Crucea Sfântului Apostol Andrei reprezintă una dintre cele mai de preţ sfinte moaşte ale Bisericii Ortodoxe. Crucea Sfântului Andrei este păstrată alături de o parte din capului sfântului, în mare cinste, în Catedrala Sfântului Andrei, din oraşul grecesc Patras situat în Peninsula Peloponez.
Sfântul Apostol Andrei, primul chemat dintre Apostoli, frate al Sfântului Apostol Petru (Simon), era un pescar originar din Betsaida Galileii. Iniţial, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După primirea Sfântului Duh, a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate părţile de pe lângă Marea Neagră, în Cherson şi în Rusia. Apoi a propovăduit în Sciţia cea Mare, Sciţia Mică (Dobrogea).
Istoricul bisericesc Nichifor Calist, pe baza unor ştiri mai vechi, scrie că Sfântul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecând prin Tracia, a ajuns în Bizanţ (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia şi Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Ahaia (Grecia). Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. Potrivit tradiţiei, Sfântul Apostol Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel că el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului. Sfântul Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, în oraşul Patras, lângă Corint, pe o cruce în formă de X.
Crucea s-a aflat în Patras până în vremea stăpânirii franceze în Grecia (sec. XIII). Numeroase sfinte moaşte au fost furate în această perioadă din Grecia şi duse în Bisericile Romano-Catolice din Apus. Între aceste sfinte moaşte s-a numărat şi Crucea Sfântului Apostol Andrei, care a fost dusă de către francezii romano-catolici în Mânăstirea Weaume din oraşul Marsilia.
În jurul anului 1250 aceasta a fost mutată în Mânăstirea Sfântului Victor aflată în acelaşi oraş, în timpul Revoluţiei Franceze din 1789, revoluţionarii au aruncat crucea în foc pentru a o distruge, însă un preot romano-catolic şi-a riscat viaţa, reuşind să o salveze de la distrugerea totală. Ulterior, fragmentele care s-au mai păstrat din cruce au fost aşezate într-o criptă subterană într-o mânăstire din Marsilia.
Crucea Sfântului Andrei a fost înapoiată Bisericii Ortodoxe în 1980 şi dusă în Patras.
Biserica primară a stabilit, încă de la sfârşitul secolului II, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaşte anul martiriului său, unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64-67, alţii mult mai târziu, pe la sfârşitul veacului „apostolic”, în cursul persecuţiei împăratului Diocleţian.

30 Noiembrie, Ziua Naţională a credinţei
De ziua Sfântului Andrei este Ziua Naţională a credinţei. Cu 24 de ore înainte de sărbătoarea Marii Unirii, poporul român celebrează bucuria naţională a ortodoxiei. Sfântul Andrei aduce mesajul Evangheliei în Dobrogea de astăzi, lansând generaţii spre mântuire.