Crucea lui Hristos

În această săptămână suntem chemaţi să privim spre Hristos ca evreii oarecând spre acel şarpe de aramă. Minunat lucru ar fi dacă am face aceasta, căci abia atunci am fi şi noi salvaţi de singurătatea ce ne otrăveşte existenţa. În icoanele noastre, Hristos se prezintă ca unul ce stă cu braţele deschise spre a dărui iubire tuturor. Nevenind oamenii să fie îmbrăţişaţi de el, a acceptat să îi fie pironite mâinile, decât să coboare braţele.

Această mare lecţie pe care o oferă oamenilor ne eliberează de singurătate. La început simţim că suntem doar noi şi El, iubitori faţă de cei de lângă noi. Iubirea aceasta divin de statornică poate înmuia orice inimă împietrită a celor care ne sunt aproape, fizic sau familial. Încetul cu încetul, membrii familiei renunţă la internet, telenovele, alcool şi se hrănesc unul pe altul cu dragoste născând unul pentru altul fericire. Felul acesta frumos este molipsitor şi cei care renunţă la împătimirile lor se umplu de iubire şi fericire, devenind vecini şi prieteni de nădejde. Toate acestea se pot dobândii dacă privim cu stăruinţă la exemplul pe care Dumnezeu L-a pus, î-L pune şi î-L va pune la dispoziţie umanităţii.