Copişti şi traducători din Şcheii Braşovului

Popa Costea (1474-1477) primul cărturar, în seria preoţilor de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, a cărui personalitate este remarcată şi în documentele timpului. Rămâne cunoscut prin legăturile cu domnul muntean Laiotă Basarab cel Bătrân, cât şi prin activitatea de copist. „Vă dau de ştire – scria voievodul muntean autorităţilor braşovene la 1447- despre popa Costea că este omul nostru şi că mi-a slujit domniei mele, astfel doresc să-l pui la o biserica lângă domnia mea, ca să-l hrănesc şi să-l miluiesc, fiindcă este omul nostru şi mi-a slujit domniei mele multă vreme. Deci vă rog – scria în încheiere voievodul – ca pe nişte buni prieteni ai mei, să-l petreceţi frumos şi cu cinste ca pe un om bun, după voia noastră”. Parcă pentru a completa aprecierile voievodului, vornicul Dragomir al lui Manea, scria din Muntenia, în acelaşi an: „Să fie cu voi – dispune el juraţilor braşoveni – şi popa din Şchei (n.n. Costea), căci vă este bun prieten şi chiar dacă ar fi chiar unul dintre ai voştri, n-ar fi pentru voi cum vă este el”, referindu-se la calitatea de „scriitor la cetate”, pe care o aveau în mod tradiţional preoţii din Şchei. Cu ocazia săpăturilor făcute cu mai bine de patru decenii în urmă, în biserica din Şchei, s-a aflat şi piatra de mormânt a popii Costea, cu însemnarea slavonă de pe acoperământ: „Anul 1477, luna octombrie, 2 zile, s-au pristravit robul lui Dumnezeu, popa Costea din Braşov. Veşnica pomenire”. Deci, anul morţii corespunde tocmai cu cel al dublei sale chemări din Muntenia, acesta fiind, desigur, motivul imposibilităţii preotului şcheian de a răspunde solicitării protectorilor săi. În urma investigaţiilor făcute în arhiva istorică din Şchei am pus în circulaţie o valoroasa contribuţie cărturărească a popii Costea. Este vorba de manuscrisul 23 din arhiva muzeului, un Minei slavon pentru lunile iunie, iulie şi august, scris în prima jumătate a secolului al XV-lea şi dăruit de copist bisericii, la anul 1477. Inventariat greşit pentru anul 1604, manuscrisul nu a făcut obiectul vreunui interes din partea cercetătorilor. Cele 506 file ale manuscrisului, lipsit de început şi sfârşit, păstrează filigran de secol XV, dar şi coroana Braşovului, pe filele de corectură, adăugate ulterior, dovedind originea sa braşoveană.
Însemnarea slavonă de la sfârşit, slujind drept act de danie, stabileşte cu certitudine paternitatea manuscrisului: „La anul 6985 (1477) a murit robul lui Dumnezeu, preotul Costea, Octombrie, 16 zile, veşnica lui pomenire şi el a dat acest Minei în biserica Sfântul Nicolae, Dumnezeu să-l ierte pe popa Costea”. Grafia, limba şi elementele româneşti ale textului dovedesc o redacţie locală şi autor pe popa Costea.