Clipa Noului An

Nu mai putem, nu mai vrem şi nu mai ştim să aşteptăm. Ne-am pierdut răbdarea şi capacitatea de a fi înţelegători cu ceilalţi şi aproape în orice clipă în care suntem puşi în situaţia de a aştepta, de a avea răbdare, devenim mânioşi, vorbim urât şi ne arătăm partea mai puţin frumoasă a firii pentru că ... „ne-am pierdut răbdarea”. Credem, pe bună dreptate, că fiecare secundă este preţioasă şi contează pentru viaţă. Da, aşa este, dar dacă ne întrebăm, vedem că nu ştim să răspundem pentru ce anume sunt preţioase secundele, minutele şi timpul în general. Şi dovedim că nu ştim prin faptul că pierdem atât de mult timp cu lucruri inutile, încât chiar arătăm că nu ne preţuim clipele. Şi pentru că nu punem preţ pe clipele importante ale vieţii, nu ştim să ne preţuim nici veşnicia. „Fiecare clipă poate fi o veşnicie” – aşa spunea părintele Arsenie Papacioc, arătând cât de mult preţuieşte Dumnezeu sufletele noastre. De aceea ne poate dărui mântuirea într-o clipă, aşa cum anul vechi se întâlneşte cu cel nou tot într-o clipă. Nu o sesizăm, nu o simţim cu toată fiinţa, dar ştim că a trecut. Aşa se îngemănează timpul cu veşnicia în momentul morţii când, într-o clipă sufletul lasă totul în urmă pentru a gusta din plin veşnicia, pentru a fi prezent înaintea lui Dumnezeu. Clipa Anului Nou să fie pentru noi şi un motiv de cugetare la veşnicie, la Dumnezeu care ne însoţeşte şi care ne călăuzeşte pe toţi spre veşnicia Împărăţiei Sale. La mulţi ani!