Cine se plânge?!

Ne lamentăm în fiecare zi că ceva nu merge în ţărişoara aceasta! Dar nu suntem dispuşi să facem ceva ca să schimbăm ceva! Nu facem pentru că ni se pare că suntem prea neînsemnaţi ca să putem mişca ceva important, sau ne place să credem asta, pentru că este mai comod aşa! Dacă totuşi facem, obosim repede, sau ne dăm drept obosiţi, şi suntem gata să arătăm cu degetul spre ceilalţi: „Să mai facă şi alţii, că eu am făcut destul!”. Cine hotărăşte ce înseamnă „destul”? Se mai întâmplă ca, dacă se trezeşte careva să facă ceva bun, frumos, temeinic în lumea asta, cei din jur să-l marginalizeze ca pe un paria sau, mai rău, să îi trăznească un bocanc în suflet: „Ce-i, băi, vrei vreo statuie?”. Sunt foarte puţini oameni în stare de jertfă! Sunt foarte puţini oameni dispuşi să pună truda lor, timpul lor, sănătatea lor în slujba omenirii! Şi dacă sunt, se găsesc alţii să le diminueze sau să încerce să le diminueze fiecare avânt, sau să-i părăsească pentru ca să-i împiedice să îşi împlinească buna făptuire. Asta pentru că nu ne raportăm la Cruce!