Cine poate? Cine face?

Zilele par la fel. Noi trăim crezând şi afirmând că nu este nimic nou sub soare. Suntem stresaţi de rutină. Dar lucrurile nu stau aşa. Dacă deschidem bine ochii inimii, dacă dorim să vedem frumosul în jurul nostru, vom găsi că fiecare zi este plină de „culoare”. … Era o zi obişnuită în care, ca în oricare altă zi din cursul săptămânii, îmi luam fetiţa de la grădiniţă. Am fost nevoită să opresc maşina pentru că două persoane doreau să treacă strada. Dar însoţirea celor două persoane mi s-a părut minunată: o tânără, cam de vreo 30 de ani, având, vizibil, o dizabilitate la nivelul picioarelor, luase de mână, ca să o ajute să treacă strada, pe o bătrânică de vreo 70-80 de ani, care se sprijinea într-un baston. … Câţi oameni întregi din toate punctele de vedere, poate mai puţin din punct de vedere sufletesc, se opresc din graba, rutina şi cotidianul lor pentru a lua de mână o bătrânică, ori un copil, ori un suferind ca să-l ajute să treacă vreo stradă, ori vreun obstacol? Câţi dintre noi cercetăm un bolnav pe patul suferinţei sale? Câţi mângâiem ori ştergem lacrimile unui copil? Câţi avem răbdarea şi dorinţa de a trece peste neputinţele noastre şi a asculta pe cei de lângă noi? … Şirul întrebărilor de acest fel este lung. Câţi mai suntem creştini, dintre cei 87% creştini declaraţi din România?