Cine joacă zaruri?

Întrebarea aceasta nu este o invitaţie la acest joc răspândit, ci o meditaţie pornită de la celebrele cuvinte rostite de Albert Einstein: „Nu pot să cred că Dumnezeu ar alege să joace zaruri cu universul”. Acest enunţ este un răspuns dat de marele fizician asupra principiului incertitudinii enunţat de o altă personalitate a ştiinţei, Werner Heisenberg. O traducere simplă a enunţului făcut de Einstein este aceea că Dumnezeu ştie sigur ce face şi ce vrea să facă, nelăsând nimic la voia întâmplării. Ce distanţă enormă, nu fizică, ci spirituală, între aceste personalităţi ale ştiinţei şi culturii universale care în cercetările lor ştiinţifice nu făceau abstracţie de Dumnezeu, şi lumea de azi tot mai desacralizată.
Dacă Dumnezeu „nu îşi permite” să ne trateze cu indiferenţă, acordându-ne semnificaţii şi rosturi deosebite, o facem în schimb noi. Sau alţii sunt cei care joacă zaruri cu noi, suindu-se pe un piedestal pe care aerul este prea puternic, motiv pentru care, ameţiţi de putere, se cred ei înşişi un fel de dumnezei. În consecinţă aceştia joacă zaruri cu vieţile noastre. Cel mai trist este atunci când noi înşine ne trăim viaţa ca şi cum ne-am decide fiecare mişcare la jocul de zaruri.
Enunţului făcut de Einstein i-a venit o replica pe măsură de la alt mare fizician, Niels Bohr: „Einstein, nu-i spune tu lui Dumnezeu ce să facă!”. Frumos şi adevărat! Dumnezeu ştie ce face, noi nu putem cuprinde înţelepciunea şi atotputernicia Sa însă putem, tot ca dar de la Dumnezeu, să nu ne risipim viaţa inutil în patimi şi plăceri ieftine, iar postul acesta este un bun prilej de a renunţa la incertitudinile născute din depărtarea noastră de Dumnezeu.