Cine incită la ură?

Zilele trecute au fost acordate premiile „Hate awards”. Aşa-numita gală a premiilor se desfăşoară anual, de puţin timp la noi în ţară, iar iniţiatorul şi organizatorul este Asociaţia „ActiveWatch”. Asociaţia a luat fiinţă în anii ’90 şi a avut, atunci, ca principal scop să urmărească încălcările drepturilor omului în presa românească şi să ia atitudine. Se pare că genul activităţilor s-a extins în ultimii ani şi dintr-un miliţian al presei autohtone, asociaţia respectivă a devenit activă în încercarea impunerii unor directive care trebuie să fie … impuse. Am dat peste Raportul pe anul acesta referitor la libertatea presei din România. De departe o astfel de asociaţie ar trebui să fie echidistantă, să aibă cuprins în codul său deontologic, dacă nu la primul atunci printre primele puncte acest deziderat. Am găsit, întâmplător, rezumatul unui incident în care se relatează profanarea mormântului în care sunt înhumaţi părinţii jurnalistului C.T. Popescu. Indiferent de opiniile jurnalistului şi ale oricărui alt om, fapta respectivă este condamnabilă fără doar şi poate. Dar, pe site-ul miliţienilor presei româneşti este neapărat reţinută opinia jurnalistului care spune că această faptă a fost pusă la cale de preoţii pe care i-a criticat deseori. Îi este specific lui C.T. Popescu şi îşi întăreşte opinia spunând că numai aceasta poate fi explicaţia. Nu este aceasta o instigare la ură? O dublă instigare la ură, iar asociaţia care monitorizează presa dovedeşte că nu este nici pe departe imparţială.

Principii, nu mofturi
Gala premiilor despre care am pomenit la început, împarte oamenii – nu doar pe cei activi în presă, ci persoanele publice, în general – în buni şi răi, bunătatea şi răutatea având evident conotaţii ideologice specifice stângii neocomuniste care vrea să impună tendinţele nefireşti într-o societate care este normal să fie guvernată de principii şi „apucături” sănătoase. Coaliţia pentru familie, cea care a iniţiat referendumul pentru revizuirea Constituţiei, este acuzată de intoleranţă pentru că a declanşat acest proces absolut democratic. Dar problema nu este referendumul în sine, ci faptul că, în societatea românească şi nu numai, nu pot fi impuse, deocamdată - şi sperăm, niciodată – perversiunile de orice fel, ca acte normale. De asemenea, cei care se exprimă împotriva căsătoriei homosexualilor sunt batjocoriţi sistematic de pe o poziţie autosuficientă în care atitudinea pro-gay este văzută ca o reacţie a omului superior şi tendinţa ideologică de normalizare a acestor perversiuni este asociată nociv cu actul de cultură. Altfel spus, eşti pro-gay înseamnă că eşti un om inteligent, iar dacă nu, atunci eşti retrograd, învechit şi puţin la minte. Însă, dimpotrivă, batjocorirea şi ironizarea omului normal din toate punctele de vedere sunt arme folosite în mod obişnuit şi frecvent de cei care sunt neputincioşi în a aduce argumente raţionale care să sprijine opiniile lor. Aceştia folosesc atunci batjocura crezând în ipocrita lor autosuficienţă că sunt „mai superiori” decât cei care gândesc altfel. Principiile care guvernează o societate nu ţin de capriciile şi de perversiunile pe care o persoană sau un grup le practică şi le susţine. De asemenea nici moda sau tendinţa anumitor grupuri autohtone sau din alte ţări şi nici numărul acestora nu reprezintă argumente solide în susţinerea unei nerozii. Până la urmă numărul criminalilor este mult mai mare decât al homosexualilor, ceea ce nu presupune necesitatea normalizării crimei pe mapamond. Dacă omul vrea să trăiască înrobit de patima lui, este liber să o facă, dar nu orice nelegiuire poate să fie lege. Până la urmă, omul este făptură adusă la viaţă de Dumnezeu şi pentru orice deviere, de orice natură, are în firea sa posibilităţile de îndreptare. Ura, până la urmă, este promovată tocmai de cei care susţin cu atitudini brutale şi intolerante legalizarea anormalităţii. Să nu fie! Nimeni, din „tabăra” aceasta nu incită la ură, cu atât mai puţin Biserica, aşa cum mincinos susţine ActiveWatch.