Cine îmi dă putere?

Oamenii vor putere. Puterea le dă un sentiment de mulţumire. Vrem să fim stăpâni ai unei case, ai unei maşini, peste o bucată de pământ. Unii îşi doresc să fie stăpâni peste oameni, peste tot pământul, vor să fie asemenea lui Dumnezeu dar numai prin ceea ce stăpânesc. Lor le dă putere trecătoare diavolul, pentru ca în cele din urmă să nu ajungă nici ei decât o bucată de pământ din pământ, cu suflete chinuite în viaţa cealaltă. Alţii, smeriţi cu inima, nu-şi doresc să fie stăpâni decât peste patimile lor, peste voinţa lor poftitoare. Şi vor ca să poftească, dar pofta lor o vor ca dor de a dărui iubire. Aceştia sunt postitori. Şi ei vor să fie asemenea lui Dumnezeu dar prin virtute, prin iubire. Lor le dă putere cel căruia vor să îi fie asemenea: Dumnezeu. Unii îşi doresc putere să poată trece prin încercările, necazurile lor. Dintre aceştia unii sunt departe de Cel ce le-ar putea da ajutorul, cârtesc mereu, se pierd în patimi în cele din urmă. Ceilalţi cer puterea cu răbdare.

Şi omul dă putere
Cel ce rabdă şi cere putere să mai poată răbda primeşte darul cerut. Răbdarea este mare lucru. Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, Dumnezeu să-l odihnească, îndemna ca în viaţa acesta mereu să cerem şi să avem „răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare,…” şi când credem că am scăpat să o luăm de la capăt căci mereu ne trebuie „ răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, …”. Celui ce nu se răzvrăteşte în suferinţa sa, sau celui ce s-a răzvrătit dar îşi ridică iar şi iar privirea către Tatăl ceresc, i se dă darul cerut. Răbdarea e un dar. Nu tot omul o are. Dar tot omul o poate dobândi. Şi nu eşti singur când ceri răbdarea. Dumnezeu îţi dă în jur oameni care te învaţă, te susţin, te încurajează şi îţi poartă de grijă. Şi când ai o mână blândă aşezată peste suferinţa ta, când încă ţi se mai spune un cuvânt bun, cât încă mai sunt OAMENI care com-pătimesc cu tine, suferă de suferinţa ta, cum să nu capeţi putere? Şi oamenii aceştia sunt dăruiţi de Dumnezeu. Şi totdeauna puterea obţinută din, cu şi pentru dragoste este una atât de mare încât nu poţi să nu o dăruieşti la rândul tău. Şi acesta este unul din rosturile postului pe care ne pregătim să-l parcurgem şi în acest an! Puterea dragostei este de asemenea şi cheia esenţială a relaţiei dintre fiul risipitor şi Tatăl care îl primeşte cu dragoste şi de aceea, fie că este vorba de Tatăl ceresc sau de unul pământesc în această pildă, îl vom scrie tot cu t mare. Aceeaşi dragoste nu a fost în stare să o primească, să o înţeleagă şi să o trăiască fiul cel mare. Fiecare dintre noi avem în firea noastră câte ceva şi de la unul şi de la altul din cei doi fii, însă dragostea Tatălui îmbrăţişează pe tot omul cu căldură. Şi cât de bine ne este nouă să ştim că oricât de mult am rătăci prin lumea aceasta, neîncetat ne aşteaptă un Tată iubitor, răbdător şi iertător.