Cine este Hristos?

Fraților, au trecut aproape două mii de ani de la ziua aceea în care Domnul Iisus le-a pus această întrebare ucenicilor Săi. De atunci și până în ziua de azi această întrebare se pune fiecăruia dintre noi, în fiecare zi, și în fiecare noapte – și în fiecare zi, și în fiecare noapte, fiecare dintre noi trebuie să dea răspuns la ea. Această întrebare este o întrebare de viață și de moarte, iar răspunsul la ea este fie de viață făcător, fie de moarte aducător. Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16 :16), răspunde la ea Sfântul Apostol Petru.
Unii spun, întocmai ca evreii, că El este distrugătorul Legii lor și că Se numește pe Sine Mesia cu de la sine putere. Alții spun, ca și Pilat atunci, că ei de fapt nu pot cunoaște adevărul despre acest Om. O a treia seamă de oameni spun, împreună cu Apostolii, că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Mântuitorul rasei umane, care o scapă pe aceasta de păcat și de moarte, că El este înviatul și învietorul tuturor, că este Cel Viu și Cel Dătător de Viață. Iar noi toți aceștia care suntem botezați în Sfânt Numele Preasfintei Treimi suntem cu toții de acord și cu o gură mărturisim împreună cu Sfinții Apostoli și cu Sfânta Biserică Cea Apostolică și Una, că Hristos este Domnul Dumnezeu.
O Doamne, Unule Născut Fiule al Tatălui, ajută-ne nouă ca să putem și noi, în toate zilele vieții noastre să credem în Tine cu inimile noastre și să Te mărturisim pe Tine cu buzele noastre ca Dumnezeu și Mântuitor al nostru, pe Tine care ești Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu (I Cor l :24).

Despre Omul pe Care nu-L cunoaște nimeni
Deci îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și a zis lor Iisus: ceea ce v-am spus de la început (loan 8: 25).
Stăpânul Hristos este începutul zidirii, începutul înnoirii zidirii, începutul mîntuirii, începutul învierii, și începutul slavei celei veșnice. Acolo unde vreun rău din lume trebuie dezrădăcinat, cu El trebuie să se înceapă, căci fără El nimic nu se izbândește. Oriunde în lume se vrea începerea vreunui lucru bun, cu El trebuie să se înceapă, căci fără El nimic nu folosește. Oricine dorește să dărâme răul din propria familie, sau sat, sau oraș, sau din întreaga lume, cu El trebuie să înceapă, căci El este începutul. Și oricine dorește să zidească buna voire, pacea și dragostea în propria familie, sat, oraș, țară sau întreaga lume, numai cu El trebuie să înceapă, căci El este începutul.
De ce oare nu putem dezrădăcina răul, nici zidi binele, fără Hristos? De aceea, pentru că răul este de la păcate, și numai El poate ierta păcatele. Dacă El și numai El poate ierta păcatele, atunci înțelegem că această iertare este și dezrădăcinarea lor. Nici un fel de bine nu se poate zidi fără El de aceea că doar El este vistierul a tot binele; a însăși seminței oricărui bine. El este singurul Semănător al Binelui în ogorul întregii lumi. Sfântul Apostol Pavel, care a înțeles toate acestea mult mai bine decât noi, zice: Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întărește (Filipeni 4:13). Fără lisus Hristos, cine ar putea oare să scoată răul din sine și din ceilalți, și după aceea să pună în loc binele, mai întâi în sine, și apoi în ceilalți? Nimeni, cu adevărat nimeni.
De aceea fraților, dacă am hotărât neclintit să scoatem afară răul din noi înșine mai întâi, și apoi din ceilalți, iar în locul răului să punem binele în noi, și apoi în ceilalți, atunci să începem cu începutul, Care este Hristos; să începem adică cu Biruitorul răului și Semănătorul binelui, cu Domnul Dumnezeul și Stăpânul nostru lisus Hristos.
O Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, fă-Te nouă început al luptei contra tuturor păcatelor, și al izbândirii în toate faptele bune, căci Ție se cuvine toată slava și mulțumită în veci, Amin.
Sfântul Nicolae VELIMIROVICI
Cum se trece prin urechile acului?
Cine va intra în Împărăția Cerurilor? Ne spune Hristos că este greu de trecut prin poarta raiului, ca prin urechile acului. Mulți ne dorim Împărpăția Cerurilor. Multora nici nu le pasă de aceasta, trăind clipa la maxim, dar nu cum vrea Dumnezeu, ci cum vor ei. Dacă uneori voia lor se întâlnește cu cea a lui Dumnezeu nu-i interesează, nici nu știu, pentru că nu cunosc voia Lui. Cei care ne dorim Raiul vrem să cunoaștem Calea. Mântuitorul ne dă foarte multe învățături prin care, urmându-le, putem deschide poarta veșnicei fericiri. Dar dintre oameni, Hristos ne dă un singur exemplu, unul singur: copiii. „Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.”(Matei 18, 3). Ce au copiii și noi, adulții, nu mai avem? Inocența și nerăutatea: ați observat cât de repede iartă copiii? Chiar dacă un alt copil îl lovește, când vinovatul își cere iertare, îndată obține iertarea. Noi, cei mari, nu mai știm să iertăm: stăm mult să ne gândim înainte de a ierta, amânăm sau chiar ne răzbunăm.
Bucuria și simplitatea: ați observat că noi, adulții, am uitat să ne bucurăm și râdem tot mai puțin? Asta pentru că, zicem noi, avem standarde înalte. În adevăr nu știm să ne mulțumim și să mulțumim pentru ceea ce primim. Veșnic suntem dezamăgiți de ceea ce ni se oferă, vrem mai mult, vrem altceva. Copiii se bucură de o hăinuță, chiar dacă nu este nouă; se bucură de o bomboană, chiar dacă o primesc rar; se bucură de ploaie, chiar dacă îi udă; se bucură de soare, chiar dacă este prea cald. ... Când uitați că viața este frumoasă și uitați cum să aduceți raiul mai aproape, priviți în ochi un copil. Nu se poate să nu găsiți acolo multe și mari răspunsuri! La mulți ani, copii!