Chemarea lui Hristos

În această săptămână, Hristos ne cheamă la slujirea de apostol. Evanghelia ne spune că îi cere lui Filip să îl urmeze şi acesta devine apostol. Misiunea aceasta a sa a devenit lucrătoare, din primele clipe, a mers şi l-a chemat pe Natanael, să vină la Hristos. Natanael, era un căutător al divinităţii şi, de aceea, Filip îl cheamă, să o descopere în Iisus. În căutările lui era destul de suspicios în ceea ce îl privea pe Iisus Hristos, dar fermitatea lui Filip îl determină să încerce.
Întâlnirea cu Hristos este determinantă pentru Natanael. Ceea ce l-a determinat să devină şi el apostol a fost cunoaşterea intimităţilor sale, Iisus îi spune că l-a văzut când era sub smochin. Sfinţii Părinţi spun că sub smochin el se ruga, vorbea cu Dumnezeu.
La un moment de cumpănă şi cel mai puţin credincios tot spune: „Doamne ajută-mă!” Ce fericiţi am fi să aflăm că Dumnezeu ne-a văzut şi ne-a auzit, în acel moment. Dacă cugetăm puţin la acest aspect, poate că, ne dăm seama de bucuria lui Natanael. Cât de recunoscător i-o fi fost lui Filip pentru bucuria mijlocită prin chemarea la întâlnirea cu Hristos!

Apostolul zilei de azi eşti tu!
Toţi cei care mergem frecvent la biserică, pentru că ştim că ne întâlnim cu Domnul acolo, suntem datori să devenim apostoli ai zilelor de astăzi. Suntem datori să-i aducem, la astfel de întâlniri, pe toţi cei ce, măcar o dată în viaţă, au zis: „Doamne ajută-mă!”. Putem fi răspunzători de bucuria unor oameni sau de dezorientarea lor. Vreau, prin aceste cuvinte, să vă determin să deveniţi cu toţii nişte luptători pentru bucuria semenilor noştri.
Astăzi, este, mai mult ca oricând, nevoie să strângem rândurile şi să chemăm pe tot omul la Hristos. Sunt mii de profesori de religie care se străduiesc să aducă la ora de religie copiii unui popor creştin-ortodox, de mii de ani. Caută toate părghiile pentru ca, până în data de 6 martie, să adune câte 500 de cereri, minim, pentru ca această oră să nu fie scoasă din învăţământul românesc. Într-un termen, atât de scurt, este imposibil să ajungă la 500 de familii. Copiii, în inocenţa lor, uită sau nu conştientizează implicaţiile acestei discipline în formarea lor. Cei mai mulţi sunt prinşi de grija zilei de mâine, iar ştirea că până în 6 martie trebuie să se depună o cerere pentru ca ora de religie să nu dispară din învăţământul unui popor, ce s-a născut creştin, zboară fără să creeze atitudini.
Iubiţi credincioşi! chemaţii pe vecinii şi rudele dumneavoastră la întâlnirea cu Hristos, precum şi Filip a făcut cu Natanael, cu înţelepciune şi fermitate. Peste puţină vreme veţi trăi bucuria pe care au avut-o apostolii. Vă rog, să insistaţi, înţelept, pe lângă cei apropiaţi să completeze cererea, pentru ca învăţământul de masă să aibă şi o oră de religie. Să nu ne numărăm printre puţinele state din Europa în care nu se face religie. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, doar în trei state religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opţională.
Cred, cu tărie, că aceasta doreşte să ne înveţe Pedagogul desăvârşit în săptămâna ce începe cu Duminica Ortodoxiei.