Cel ce dă viaţă

Doi copii se jucau la poartă. Făceau cu mâna, din pământ moale, păsărele care semănau cu rândunelele. Păsărelele pe care le făcea pruncul Iisus, cât ce erau gata, băteau din aripi şi zburau. Pe care le făcea celălalt copil, pe nume Varava, nu puteau zbura. Copilul se uita cum le făcea Iisus, să înveţe şi el cum să facă din lutul moale păsări care să poată zbura.
Rândunicile lui Iisus, cât ce le isprăvea, îi zburau din mână şi se învârteau mereu deasupra lor, ciripind mărunt. Erau acum multe, iar ale lui Varava stăteau neputincioase la pământ.
- Învaţă-mă şi pe mine să fac păsărele vii! striga mânios Varava. Le fac ca şi tine.
- Nu-s mai frumoase ale mele ca ale tale, răspunse Iisus.
- Dar nu zboară, zise supărat Varava. Mai făcu şi altele, dar nici acestea nu zburară.
De ciudă, Varava rupse o creangă de spin cu ghimpi mari şi-l lovi pe Iisus peste mână. Dar creanga de spin înainte de-a atinge mâna lui Iisus, se schimba într-o ramură înfloritp de cireş.
Când văzu asta lui Varvara i se făcu frică şi fugi.
Când fu mare, se făcu tâlhar. Când evreii l-au judecat pe Iisus la moarte, pe Varava, care era în temniţă, au cerut să-l slobozească.