Cei trei fluturaşi

Au fost odată trei fluturi: unul alb, unul roşu şi unul galben. Ei se jucau la soare şi zburau veseli din floare în floare. Şi nu oboseau deloc, aşa le plăcea jocul. Deodată însă, veni ploaia. Ei voiră să zboare acasă, dar casa era departe. Ce să facă acum, bieţii fluturaşi? Zburară repede la o floricică, laleaua cea galbenă, şi îi ziseră:
- Dragă lalea, deschide-ne floarea ta, să ne ascundem în ea, că ne omoară ploaia.
Laleaua privi pe rând la cei trei fluturaşi şi apoi răspunse:
- Celui galben şi celui roşu le voi deschide, căci ei seamănă la culoare cu mine, dar pe cel alb nu îl primesc, pentru că el nu seamănă cu mine.
- Îţi mulţumim de aşa primire. Dar aşa nu voim să intrăm la tine, dacă nu îl primeşti şi pe fratele nostru cel alb. Rămâi sănătoasă, ziseră ei.
Ploaia se făcea tot mai mare. Fluturii zburară la crinul cel alb şi îi ziseră:
- Dragă crinule, deschide-ne floarea ta, ca să ne adăpostim în ea de ploaie.
- Pe cel alb îl primesc cu bucurie, că e alb la culoare ca şi mine, dar pe ceilalţi nu vă primesc.
- Dacă nu-i primeşti şi pe fraţii mei, atunci nici eu nu vin la tine. Mai bine să fim udaţi cu toţii decât să ne părăsim unul pe altul, zise fluturaşul cel alb.
Astfel, fluturaşii zburară mai departe.
Soarele, care era ascuns în dosul norilor, văzu bunătatea celor trei fluturaşi şi se bucură că ţineau atât de mult unul la altul. De aceea, el ieşi dintre nori şi alungă ploaia.
Peste puţin aripile lor se uscară, iar trupuşorul lor se încălzi. Cei trei fluturi zburară acasă şi se culcară fericiţi!