Cea mai veche biserică din Sud-Estul Transilvaniei

Biserica Sfântul Nicolae din Râşnov este considerată drept cea mai veche biserică ortodoxă care s-a păstrat în Sud-Estul Transilvaniei. Vechimea monumentului se bazează pe o inscripţie aflată la vedere în vechiul altar, unde este menţionat anul 1384, şi pe cea mai veche parte din arhitectura sa, respectiv de pe latura de răsărit. Biserica medievală a fost ridicată din piatră, cu elemente gotice (contraforturi în retragere, bolţi şi console), pe un plan destul de simplu, având o singură navă şi un altar închis în exterior cu cinci laturi ale unui poligon.
Tradiţia târzie a pus înălţarea acestei prime biserici ortodoxe a Râşnovului pe seama sprijinului material oferit de principele Ţării Româneşti, Radu I Basarab (cel a cărei domnie s-a sfârşit chiar la anul 1384), însă istoricii consideră că implicarea în ctitorie a urmaşului său, Dan I (1374- 1386) ar fi mai plauzibilă.
În jurul anului 1500, mică biserica a suferit o distrugere care a impus o refacere incisivă de la jumătatea pereţilor în sus. Urmele acestei intervenţii ies în evidenţă astăzi prin diferenţele de grosime ale zidăriei şi prin modul de îmbinare a consolelor de piatră cu arcele din cărămidă ale bolţilor.
Refacerea zidurilor de la începutul secolului al XV-lea a fost urmată de acoperirea interiorului cu un înveliş de frescă. Din acest înveliş de factură postbizantina au fost scoase de sub văruieli şi restaurate, în perioada 2004 - 2009, suprafeţe însemnate. În nişa proscomidiei din altar se poate vedea un Iisus al Durerii cu Maica Domnului şi Sfântul Ioan, iar pe pânzele bolţilor părţii răsăritene a naosului scene din viaţa lui Isus (miracole: Vindecarea orbului, Învierea lui Lazăr; patimi), Iisus Pantocrator (pe boltă, în poziţie centrală), reprezentări ale evangheliştilor, medalioane cu sfinţi şi cete îngereşti etc.

Extindere în trei etape
În timp, spaţiul iniţial al bisericii, de numai zece metri, s-a dovedit neîncăpător pentru comunitatea ortodoxă locală care era în continuă creştere numerică. De aceea, zidul vechi de la închiderea medievală a naosului a fost dărâmat, iar biserica a fost extinsă spre vest printr-un compartiment dreptunghiular, căruia i s-a dat rol de pronaos, aşa-zisa „biserică a femeilor”. Intrarea în lăcaş a fost plasată pe latura nordică. Conform unui document scris, aceasta extindere s-a petrecut în anul 1679.
Compartimentul cel nou a fost pictat, la interior şi la exterior, în tehnica denumită „al secco”, cel mai probabil prin mâna meşterilor unui atelier de la sudul Carpaţilor, ce pare să fi avut doi zugrăvi, aceiaşi care au repictat apoi (culoare peste culoare) şi fresca medievală din spaţiul mai vechi al bisericii.
În alegerea scenelor învelişului nou, pictorii par să se fi inspirat din programul iconografic anterior, umplând bolta şi zidurile perimetrale tot cu scene din viaţa lui Iisus (Fugă în Egipt, Botezul, Învierea lui Lazăr şi scene din Ciclul Patimilor: Cina cea de Taină, Sărutul lui Iuda, Iisus la Pilat din Pont, Purtarea Crucii, Răstignirea, Punerea în Mormânt etc., pe boltă), cu evanghelişti (în jumătăţile penetraţiilor de boltă, spre vest), alături de scene din viaţa Maicii Domnului (spre exemplu, Adormirea), sfinţi redaţi în medalioane, heruvimi şi o serie de cadre cu motive florale.

A fost capelă a regimentului
După sfinţirea bisericii noi în 1886, care a purtat tot hramul Sfântul Nicolae, credincioşii nu au mai trecut pragul vechiului lăcaş de închinăciune, care a rămas în paragină.
În jurul anului 1925, biserica părăsită a intrat în grija noului comandant al garnizoanei din Râşnov, colonelul Victor Nanu, viitor primar al Braşovului (1938). După ce a fost reparată şi înzestrată cu tot ce-i lipsea, biserica istorică a devenit „capela regimentului”.
Prezenţa trăsăturilor gotice din arhitectura sa, trăsături ce decurg din şantierele bisericii parohiale săseşti din localitate, combinate cu cele de tradiţie post-bizantina, alături de implicarea donatorilor sud-carpatici, transformă acest edificiu într-un relevant reflex al relaţiilor multietnice şi multiculturale pe care Transilvania
le-a exersat în timp.

Biserica îşi va recăpăta farmecul de altădată

În vara acestui an, Ministerul Culturii a demarat un proiect de refacere a lăcaşului de închinăciune. Până acum, echipa de constructori a reuşit să consolideze turnul bisericii, ţinând cont că, pentru început, au fost alocate de la minister a fost de 275.000 de lei dintr-un total de peste 2,6 milioane de lei, la cât a fost estimată investiţia. „Lucrările ar urma să dureze trei ani, iar prin acest proiect de resturare se urmăreşte ca biserica să fie readusă cât mai aproape de forma iniţială. Au fost trei etape de construcţie, iar partea cea mai veche din biserică este cea unde se află altarul şi unde, de altfel avem şi inscripţia cu anul 1384. De exemplu, podeaua va fi refăcută şi va fi pus paviment, în funcţie de epoca în care a fost construită acea parte a bisericii”, ne-a explicat unul dintre preoţii parohi, Dorin Şerban. Şi în jurul bisericii, trotuarul va fi refăcut în funcţie de vremea când a fost executată construcţia, iar în partea dinspre altar locul va fi înierbat, vechile dale de beton, care nu au nici o legătură cu epoca medievală când a fost construită biserica, urmând să fie scoase de pe tot perimetrul.

Biserica poate fi vizitată în orice zi a săptămânii, iar în fiecare duminică şi zi de sărbătoare cei doi preoţi parohi ţin prin rotaţie slujbe. Preotul paroh Dorin Şerban poate fi contactat la numărul 0746.164.287, iar preotul paroh Radu Bogdan la numărul 0726.204.325.