Ce dai când nu ai ce da?

Duminica ce urmează este a samarineanului milostiv! Ea este urmată de începutul Postului Naşterii Domnului. Postul de mâncare este unul, şi el important, dar postul în fapte se ridică deasupra celui al pântecelui. Numai că postul trupesc ne face mai disponibili să aplecăm inima şi mintea la împreună pătimire cu cei de lângă noi, ne face mai conştienţi de prezenţa celorlalţi în jurul nostru, mai atenţi la felul în care ne raportăm la ei. Dăruirea, ca cea a Milostivului Samarinean, nu presupune doar a da unui nevoiaş o sumă de bani sau o bucată de pâine, nici a ne raporta doar la ei, la cei sărmani. Toţi avem nevoie de încurajări, de zâmbete, de vorbe bune, de inimi alăturate nouă. Dăruirea presupune comuniune! Postirea ne disponibilizează mintea şi inima spre A FI ÎMPREUNĂ! Şi colindul care se va porni după Sfântul Nicolae, tradiţionalul colind românesc, în cete şi în straiele strămoşilor, ne pune în comuniune nu doar pe cei ce vom colinda, nici doar cu cei pe care îi vom colinda. Ci, prin straiele româneşti şi prin colindele tradiţionale ne aşezăm în comuniune cu strămoşii neamului şi cu Hristos însuşi! Să dăruim colind! Postire cu milostivire!