Ce ai voie şi ce nu ai voie să faci de Înălţarea Domnului?

Astfel de titluri puteţi găsi în această zi foarte des în mass-media şi aproape că a devenit un obicei al multor jurnalişti să adune tot soiul de sfaturi despre ce ai voie şi ce nu ai voie să faci cu prilejul oricărei sărbători. Se întâmplă aşa lucrurile deoarece mulţi au concepţia greşită că rolul Bisericii este de a interzice multe lucruri pe care oamenii ar dori să le facă şi obligă la săvârşirea altora. Această idee a născut multe superstiţii conform cărora Dumnezeu nu te ajută sau, şi mai rău de atât, Dumnezeu te pedepseşte dacă faci sau nu faci anumite lucruri. Aceste concepţii sunt străine ortodoxiei şi se moştenesc la noi pe filieră apuseană. Rolul Bisericii Ortodoxe nu este de a interzice sau de a obliga la ceva! Ea este păstrătoare a libertăţii cu care Dumnezeu ne-a înzestrat prin creaţie. Biserica ne arată Calea iubirii şi a iertării, bucuria comuniunii şi frumuseţea vieţuirii în Hristos.

Ce ai voie?
De Înălţarea Domnului ai voie să te bucuri de această sărbătoare, să mulţumeşti lui Dumnezeu pentru minunatele Sale rânduieli, pentru viaţă şi pentru celelalte daruri de care te poţi împărtăşi în fiecare nouă zi a vieţii tale. Recunoştinţa aduce videcare şi stare de bine celui care are obiceiul să o practice. Nu este doar o concepţie religioasă aceasta, ci este dovedit şi de ştiinţă, de fizica cuantică. Pentru a practica recunoştinţa poţi scrie într-un jurnal zilnic cel puţin trei motive pentru care eşti recunoscător şi vei vedea în scurt timp cât dar şi har a pus Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii tale. Pentru a practica recunoştinţa poţi fi darnic. Nimic din ceea ce avem nu avem pentru că nouă ne stă în putinţă, ci pentru că Dumnezeu a îngăduit să ne stea în putinţă. Aşa că din ale lui Dumnezeu împart recunoscătorii celor e au nevoie. Şi, mai ales, pentru a practica recunoştinţa mergi la Masa Euharistică, la Dumnezeiesca Liturghie: aici mergi să primeşti pe Cel ce ni se dăruieşte şi astfel nu-i laşi goală Masa pe care El a pregătit-o pentru tine; aici împărtăşeşti cu ceilalţi prezenţi în cel mai frumos şi despovărător mod: înjumătăţind prin comuniune durerile şi dublând prin comuniune bucuriile.
Ai voie să fii cu ai tăi toţi, cu moşii şi strămoşii tăi prin pomenirea eroilor cărora le datorăm o ţară, un pământ păstrat pentru noi cu preţul vieţii lor, le datorăm limba în care o strigăm pe mama şi ne alinăm dorurile, portul şi tradiţiile noastre. Ai voie să nu uiţi! Ai voie să îţi iei pruncii în braţe şi să îţi priveşti trecutul şi viitorul ca binecuvântare.

Ce nu ai voie?
Nu ai voie ceea ce conştiinţa ta îţi spune că nu ai voie. Biserica nu impune o listă de „ce să faci şi ce să nu faci” ca tu şi eu să fim consideraţi fii ai Ei. Ea doar ne arată ce înseamnă păcatul: ceea ne face rău, ceea ce ne alterează fiinţa, ceea ce ne poate strica viitorul. Dar în cea mai mare măsură Biserica ne arată Lumina pe care o putem înţelege dacă ocolim păcatul, adică ceea ce ne acoperă mintea şi sufletul.