Ce ai voie să faci şi ce nu ai voie de Rusalii?

Acest gen de titlu balansează între penibil şi amuzant, între iritant şi plictisitor.
Ceea ce am voie şi ceea ce nu am voie hotărăsc personal funcţie de scara de valori pe care mi-o asum. Pentru cei care îşi asumă scara ortodoxiei alegerile ar trebui să fie simple şi acţiunile în conformitate cu acestea. Se alunecă şi aici foarte uşor în pseudo-trăire a credinţei din cauza unor persoane care consideră că sunt îndreptăţite să dea sfaturi în numele preoţilor, în ciuda faptului că nu sunt cerute şi în conformitate cu superstiţiile înrădăcinate în persoanele respective.

Moşii de vară
Am putea spune că sărbătoarea Rusaliilor începe cu Moşii de vară, sâmbăta pomenirii morţilor dinaintea  duminicii Pogorârii Duhului Sfânt. Am primit întrebări foarte interesante despre modul în care ar trebui pregătită pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta: Ultimul decedat din familie trebuie trecut singur pe pomelnic? Pentru el trebuie colivă separată? De ce trebuie colivă? E mai bine să merg de la ora 6 sau de la ora 9? Se ridică şi vinul la „Veşnica pomenire”? Câte pâini trebuie să cumpăr? Trebuie să mă îmbrac în negru la Moşii de vară chiar dacă a trecut perioada de doliu pentru ultimul decedat? Astfel de întrebări pot părea năucitoare dacă nu am şti ce anume le provoacă.
Toţi cei plecaţi la Domnul se trec pe acelaşi pomelnic, indiferent de momentul plecării lor. Sigur nu se ceartă între ei pentru priorităţi pe pomelnic şi înaintea lui Dumnezeu astfel de lucruri nu au nicio importanţă.
Coliva este simbol al comuniunii între cei plecaţi, între ei şi noi, între ei, noi şi cei cărora le oferim milostenia noastră. În colivă se pune grâu care este un simbol al Jertfei Mântuitoare: ca Hristos, Care a trecut prin moarte pentru a birui porţile iadului prin Înviere, grâul trebuie să „moară” ca noi să avem pâine cea dea toate zilele.
Oare ne întrebăm vreodată ce părere are Dumnezeu de toate detaliile cu care ne împovărează vreo persoană cu privire la pomenirea morţilor? Oare ne întrebăm dacă facem pomenirea lor cu dragoste şi jertfelnicie sau doar ca să avem conştiinţa împăcată că am făcut-o şi pe asta? Oare cei care ne dau tot felul de indicaţii şi ne judecă îmbrăcămintea, poziţia colivei, numărul de lumânări ştiu şi ce este în sufletul celor care participă la pomenire?

Rusaliile
Pogorârea Duhului Sfânt este sărbătorită totdeauna într-o zi de duminică. Într-o astfel de zi ne face bine să participăm la rugăciunea comunităţii ortodoxe din care facem parte, la Dumnezeiasca Liturghie. Ne este folositor să nu risipim o astfel de zi pe micimi lumeşti, ci să o fructificăm petrecând timp frumos cu cei dragi, citind cărţi folositoare, ascultând muzică ce aduce un beneficiu fiinţei noastre şi enumerarea poate continua.  Aceasată zi nu este niciodată una de post, nici una de lucru. Avem voie să ne bucurăm de această sărbătoare, căci Dumnezeul nostru nu este unul morocănos, ne vrea bucuroşi de conştientizarea iubirii Sale veşnice şi proniatoare. Avem voie să bătătorim cărări de la om la om, căci lui Dumnezeu îi e drag să vadă oamenii laolaltă în dragoste frăţească şi, în aceste vremuri ciudate şi grele, avem nevoie mare de astfel de căi. Avem voie să ne raportăm la ceea ce ne doreşte Tatăl nouă.