Catavasier

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a apărut recent o nouă ediţie a Catavasierului „Vechile manuscrise muzicale bizantine, greceşti, româneşti sau bilingve, ce conţineau irmoase şi catavasii se intitulau Irmologhioane.
Acum exact 300 de ani, ieromonahul Filothei sin Agăi Jipei de la Sfânta Mitropolie din Bucureşti termina de scris opera sa de căpetenie, intitulată: „Psaltichie rumănească care cuprinde întru sine Catavasiarul cu toate trebuincioasele cântări ale bisericii ce să cântă peste tot anul...” Manuscrisul a fost încheiat în ziua de 24 decembrie 1713, în vremea luminatului domnitor român, Sfântul Constantin Brâncoveanu, şi a mitropolitului cărturar Sfântul Antim Ivireanul, păstrându-se şi astăzi în fondul Bibliotecii Academiei Române.
Acest voluminos manuscris muzical în sistema antehrisantică a fost semnalat după 185 de ani, abia în 1898, de către istoricul şi filologul român Constantin Erbiceanu (1838-1913), de la a cărui trecere la cele veşnice, împlinindu-se un veac, Academia Română a organizat, în octombrie 2013, un frumos moment de aducere aminte, evidenţiindu-se de către istorici, filologi şi muzicieni principalele calităţi ale acestui mare om de cultură român şi valabilitatea scrierilor sale atât de temeinice şi diversificate.După mai bine de 70 de ani problema a fost reluată, prin anii 1969-1970, apoi prin 1980-1990, de către ierodiaconul profesor univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur, care, în perioada 1981-1992, a reuşit să tipărească acest manuscris în patru volume (Documenta et Transcripta), conţinând Catavasierul (1981), Anastasimatarul (1984), Stihirarul (1986) şi Stihirarul-Penticostar (1992), reproducându-le în facsimil şi în transcriere pe notaţia liniară, sprijinit fiind de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi, la ultimul volum, de Episcopia Buzăului.
După 110 ani de la copierea acestui volum muzical, se ajunge la primele tipărituri psaltice în „sistema nouă” hrisantică ale lui Macarie Ieromonahul (1770-1836), executate la Viena în 1823, la tipografia mechitariştilor armeni. Unul din cele trei volume tipărite se intitulează „Irmologhion sau Catavasierul musicesc, care cuprinde în sine Catavasiile praznicelor împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu, ale Triodului şi ale Penticostarului, precum să cântă în sfânta lui Hristos Dumnezeu beserica cea mare...”
După alţi 23 de ani, Anton Pann tipăreşte la Bucureşti, în 1846 (Ed. a II-a în 1854) Irmologhion sau Catavasier.
Şaizeci de ani mai târziu. Ion Popescu-Pasărea a tipărit la Bucureşti, în 1908 şi 1927, Catavasierul care cuprinde catavasiile praznicelor împărăteşti, exapostilariile şi stihirile Evangheliilor, precum şi doxologii sau slavoslovii mari pe toate glasurile.
Macarie Ieromonahul şi Anton Pann, catavasii la duminica Fiului risipitor, alcătuite prin anul 1978, de regretatul nostru coleg, preotul prof. univ. dr. Alexie Buzera de la Craiova şi altele.
Toate aceste catavasii şi irmoase au fost, în general, păstrate aşa cum au fost traduse, sau compuse de pomeniţii protopsalţi, diortosind, îndreptând şi completând, acolo unde a fost cazul.
Încredinţat fiind că această lucrare este o carte absolut necesară, atât pentru învăţământul teologic dar şi pentru strana bisericilor, Catavasierul se retipăreşte acum într-o formă nouă şi completă, cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. (Din Prefaţa volumului)