Când minciuna şi josnicia devin virale

Dragă cititorule, vorba ceea care spune că „românii e dăştepţi” pare să prindă tot mai mult contur. Asumându-mi riscul comiterii păcatului generalizării, nu pot să nu pomenesc de gloată care, atât în viaţa reală cât şi în spaţiul virtual poate fi pornită extrem de uşor de la o simplă idee. De regulă această pornire se face către lucruri negative şi se exprimă prin înjurături şi jigniri. Există totuşi şi excepţii notabile care vin însă să confirme regula. Spaţiul virtual este de cele mai multe ori o prelungire a celui real, cu prelungirea în aceeaşi măsură, sau în măsură mai mare a anumitor libertăţi greşit înţelese, care dau voie omului să se manifeste după bunul plac. Îmi revin în minte acum două farse, cu titlul de ştire, în care românii erau anunţaţi odată că a murit actorul Dan Puric, iar altă dată că Patriarhia vrea să pună taxă pe numele de sfinţi. Amândouă ştiri au apărut pe un obscur blog satiric. „Minunea” s-a petrecut atunci când bloguri sau ziare serioase au preluat glumele prezentându-le ca ştiri reale senzaţionale. Dacă glumele au fost făcute acum doi-trei ani, nu mică mi-a fost mirarea să văd că, a doua „ştire” a fost vehiculată şi la începutul acestui an ca ştire adevărată în unele medii on-line, la rubrica de noutăţi. Curată deontologie jurnalistică!  

Necesitatea de a întreba
Deşi, din nefericire, nu sunt singulare, cele două exemple date sunt suficiente pentru a demonstra cât de nocivă poate fi traficarea unor ştiri, de dragul senzaţionalului, sau al exclusivităţii, fără verificarea sursei. Recent, o altă glumă proastă vehiculată însă cu seriozitate a încins spiritele, îndeosebi pe „FB”. O postare „inteligentă” avea pretenţia de a revoluţiona tradiţia populară, cât şi pe cea bisericească. În postarea respectivă se spunea că nu este normal să urezi „la mulţi ani!” persoanelor care poartă numele Fecioarei Maria cu prilejul praznicului „Adormirii Maicii Domnului”. Se spune „la mulţi ani!” de Naşterea Maicii Domnului, aceasta era concluzia individului care a alcătuit postarea şi care vroia să ne înveţe pe noi toţi niţică teologie. De fapt concluzia nu era doar a lui, ci şi a celor care s-au grăbit să distribuie informaţia „senzaţională” pentru că, să fim înţeleşi, cel care răspândeşte o minciună, un zvon, sau orice altceva este în egală măsură răspunzător de efectele negative ale acesteia. Orice informaţie se verifică, iar acest lucru este atât de uşor de făcut în zilele noastre. Nu are rost să revin cu lămuriri şi corecturi la postarea respectivă. Orice creştin-ortodox care este cât de cât familiarizat cu slujbele bisericii, sau este atent la slujbă, înţelege de ce praznicul Adormirii Maicii Domnului este un praznic de bucurie, nu de tristeţe. Argumentele aduse de „postaci” s-au vrut logice, însă învăţătura creştină este mai presus de logică. Până la urmă ar mai fi trebuit să ştie că marii sfinţi ai ortodoxiei – Sfinţii Mari Mucenici Gheorghe şi Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel etc. – sunt pomeniţi în ziua în care au murit. Paradoxal, deşi au murit în chinuri groaznice, de neimaginat, mucenicii sunt pentru noi „purtători de biruinţă”. Ei au biruit moartea şi de aceea noi ne bucurăm atunci când îi prăznuim. Cât despre Adormirea Maicii Domnului, noi o numim „adormire” pentru că moartea ei a fost una total diferită de a oricărui om, aşa cum i-a fost şi viaţa. Moartea Maicii Domnului a fost, aşa cum spune troparul Praznicului „mutare la viaţă” a celei care este Maica Vieţii. Cum să te întristezi în ziua în care Maica Domnului s-a dus la Fiul Său de unde se roagă pentru cei ce îşi pun nădejdea în ajutorul ei?
Cât de frumos şi folositor ar fi dacă am pune în aplicare îndemnul Părinţilor „cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”. Până la urmă întrebarea nu este doar o pârghie indispensabilă pe calea mântuirii, ci este esenţială în procesul cunoaşterii. Şi la fel de folositoare este cercetarea veridicităţii informaţiei primite, de orice natură ar fi ea. Urmăriţi, aşa într-o doară, comentariile forumiştilor la astfel de informaţii şi veţi vedea cât de iresponsabili sunt şi cât de chibzuiţi ar trebui să fie cei ce se prind în lanţul minciunilor şi zvonurilor lansate în spaţiul virtual. Şi aici, ca şi în viaţa de zi cu zi, omul este răspunzător pentru orice cuvinţel afirmat, iar valurile de înjurături, de jigniri şi manifestări subumane generate de postarea sau informaţia distribuită vor contura în mare măsură chipul duhovnicesc al persoanei respective. Responsabilitatea morală şi discernământul sunt doi dintre factorii pe care orice utilizator al internetului ar trebui să îi aibă în vedere neîncetat.