Calendar / cale-n dar

Încă sunt foarte populare calendarele religioase de perete. Într-o ramă bătrână schimbăm calendarul în fiecare an şi îl punem ca pe un tablou valoros într-un loc vizibil. Unele gospodine privesc acest calendar cu atenţie pentru a şti când pot spăla rufe, când pot coase şi când nu. Unii oameni ţin calendarul doar dintr-un obicei de a-l avea. Unii creştini ţin aproape de calendar în fiecare zi pentru a vedea care sunt sfinţii prăznuiţi, care sunt zilele de post şi de harţi. Cu siguranţă, calendarul este o cale în dar. Pe lângă zilele de post şi cele de prăznuire, zilele în care se pot face sau nu se pot face nunţi, sfinţii fiecărei zile ne sunt exemple de viaţă de urmat întru Hristos. Calendarele sunt şi un fel de bibliografii creştineşti. Dacă doriţi să vă îmbogăţiţi mintea şi sufletul cu lecturi folositoare şi nu aveţi idee ce să citiţi, uitaţi-vă în calnedar. Acolo găsim trimiteri la Sfânta Scriptură, nume de sfinţi ale căror vieţi pot fi găsite destul de uşor în cărţi, prilejuri de a medita la imnuri-acatist. Luând vreuna dintre aceste cărţi în mâini deja ni se deschid zeci de alte căi de bunăstare duhovnicească. Atâtea daruri pentru calea spre mântuire pe o simplă foaie numită calendar.