Calea postului

O nouă cale a postului se aşterne înaintea noastră pentru a o parcurge cu inima, cu mintea, cu trupul. Prin rugăciune şi postire ne străduim „să ne curăţim simţirile pentru a-L vedea pe Hristos”.  Rugăciunea şi postul ne ajută să dobândim duhul curăţiei care să ne apropie cât mai mult de Hristos. A fi curat, nepătimaş, implică efortul personal al fiecăruia şi conştientizarea de către fiecare a stării în care se află. Fiecare persoană în parte ştie câtă curăţenie sau câtă murdărie se află în viaţa sa. Biserica ne cheamă, mai ales în perioadele de post, să rezolvăm această problemă, iar Dumnezeu ne arată că este bine ca toată viaţa să fim preocupaţi de schimbarea patimilor în virtuţi. A fi curat înseamnă a fi desăvârşit, iar cel curat este învăţat să îi învăluie şi pe ceilalţi în curăţia sa. Nu este prea greu să observăm mizeria mare care există „în afară”, înţelegând prin aceasta tot ceea ce noi exteriorizăm, scoatem la iveală, atât material cât şi spiritual. Cel curat îmbogăţeşte locurile prin ceea ce dăruieşte şi nimeni, fiind curat în sine, nu poate oferi ceva necurat celorlalţi. „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu” ne spune Mântuitorul Hristos în Predica de pe munte şi această fericire este plină de adevăr. A fi curat cu inima înseamnă a fi curat în cele mai lăuntrice părţi ale fiinţei tale, înseamnă a descoperi adevărul că „Împărăţia lui Dumnezeu se află în tine”. Şi dacă această împărăţie este vie în om, atunci acesta este curat cu inima, iar cel curat cu inima, care îl vede pe Dumnezeu, arată lumii prin viaţa sa că a fi eliberat de patimi şi a trăi o viaţă curată înseamnă cel puţin o rază de lumină adusă în inimă, dar şi pe feţele celorlalţi.
Post cu folos!