Buturuga mică răstoarnă carul mare

Nu demult era pe o reţea de socializare o provocare în lanţ pentru mai multe persoane. Aceasta îndemna  cunoscuţii  de a numi, cu scopul promovării, câteva titluri de cărţi. Cred că cei care au iniţiat acest „joc” îşi făcuseră un bilanţ al lecturilor preferate.
Multe dintre titluri mi-au adus şi mie aminte de lecturile plăcute şi de plăcerea cu care am parcurs paginile acestor cărţi. Nu ştiu de ce „jocul” s-a oprit!? Însă, unul din titlurile de care m-am bucurat că l-am regăsit acolo era „ Micul Prinţ” al autorului francez Antoine de Saint-Exupery.
Această carte, când am ocazia, o citesc integral copiilor mei de la şcoală. Rămân impresionată când constat că le place. Este unul dintre titlurile cu care am reuşit să le trezesc gustul lecturii. Pentru că, ştim cu toţii, azi „nu mai avem timp de citit...”.
„Micul Prinţ” este, la prima vedere, o carte de călătorie. Personajele principale sunt naratorul, în ipostaza de pilot, care este obligat să aterizeze forţat în deşert şi un copil numit Micul Prinţ, care venea de pe un asteroid. Acesta a plecat din lumea sa pentru a se instrui, pentru a cunoaşte şi a se cunoaşte. În călătoria sa spre Pământ a aterizat şi pe alte planete mai mici. Pe fiecare dintre acestea locuia câte un singur om: un rege, un vanitos, un beţiv, un om de afaceri, un aprinzător de lumini, un geograf. Când ajunge pe pământ întâlneşte un şarpe, apoi o floare, o grădină cu trandafiri, o vulpe, un acar, un negustor şi, în final, un pilot. Acestuia din urmă îi povesteşte călătoria făcută după care moare când steaua de pe care a venit a ajuns deasupra locului unde aterizase în urmă cu un an.
Această carte, sub forma unei călătorii, vorbeşte despre nevoia de cunoştere, despre iubire, despre prietenie, despre puritate. Toate acestea sunt lucrurile care îţi conferă fericirea. Poate din acest motiv copiii mei au îndrăgit-o. Au înţeles că Micul Prinţ este un simbol al purităţii absolute, al „vederii cu inima”. Au înţeles că fericirea nu trebuie căutată „în depărtare”: „Nu căta în depărtare  fericirea ta, iubite!” scria Eminescu în „ Floare albastră”.

Îmblânzirea … omului
Ochii copilului văd altfel viaţa. Ceea ce pentru un adult este important pentru copil totul devine mirare şi prilej de nedumerire. Întrebările pe care le pune Micul Prinţ în călătoria sa evidenţiază o lume care parcă a uitat scopul real al vieţii. Oamenii nu vor altceva decât putere, bogăţie, celebritate, resping tot ceea ce este în afara convenţiilor lor, de fapt au uitat că au fost copii şi cel mai important au uitat să iubească... au devenit egoişi, se iubesc pe ei înşişi.
Foarte frumos îi spune vulpea copilului după ce acesta îi cere să se joace cu el:
„ – Nu pot să mă joc cu tine[...]. Nu sunt îmblânzită.
 – Ah! Scuze, făcu Micul Prinţ. [...]
– Ce înseamnă „a îmblânzi”? [...]
– E un lucru care s-a cam uitat, spuse vulpea. Înseamnă „ să creezi legături...” [...] Tu nu eşti încă, pentru mine, decât un băieţel asemenea altor o sută de băieţi. N-am nevoie de tine. Şi nici tu. Nu sunt pentru tine decât o vulpe asemenea altor o sută de mii de vulpi. Dar dacă mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Vei fi pentru mine unic. Eu voi fi pentru tine unică...
– Încep să înţeleg, zise Micul Prinţ. Există o floare... cred că m-a îmblânzit...”
Vulpea îi cere Micului Prinţ să o îmblânzească. El este gata să o facă şi îi cere sfatul:
„ – Trebuie să ai răbdare, răspunse vulpea. Te aşezi mai întâi puţin mai departe de mine, aşa, în iarbă. Te voi privi cu colţul ochiului şi tu nu vei zice nimic. Vorbăria este prilej de neînţelegere. Dar în fiecare zi vei putea să te aşezi mai aproape...”
Micul prinţ înţelege foarte repede ce înseamnă „ a îmblânzi”. Se grăbeşte să descopere prieteni şi să cunoască lucruri noi. Vulpea însă îl avertizează  printr-un răspuns simbolic: „ Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti”.
Aşadar, vulpea se adresează cu simplitate nu pentru că se adresează unui copil, ci pentru că iubirea în sine se poate învăţa. Oamenii au pierdut încrederea în puterea cuvântului de a spune adevărul. Prin iubire, omul se întoarce la cuvânt.
Călătoria Micului Prinţ face o întoarcere la puterea fiinţelor divine şi la cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”.
Sper ca incursiunea mea pe urmele copilaşului lui Antoine de Saint-Exupery să fi pătruns sufletul unora dintre cititori, iar „ îmblânzirea” să ne mângâie.