Biserica din localitate seamănă cu o cetate şi este construită în stilul de tranziţie de la romanic la gotic. În interior păstrează în stare bună galerii şi balcoane din secolul al XVII-lea
Biserica din Buneşti s-a construit ca o bazilică cu trei nave şi a fost refăcută apoi în stil gotic, mai întâi corul poligonal şi sacristia, apoi cu o singură navă, ritmată de contraforturi în trepte. Bolţile, bine păstrate, uniformizate, au fost sprijinite pe ogive din cărămidă, fapt ce le şi datează la finalul artei şi arhitecturii gotice. Sunt de genul celor care redau o plasă, fără să pornească din console marcate sau să se înnoade în chei de boltă.
Picturi din secolul al XV-lea
Turnul de pe vest a fost adăugat la finalul construcţiei. Refacerea sa, la 1847, i-a schimbat aspectul medieval din partea sa superioară, dar posibil să fi conservat măcar structura generală a ferestrelor geminate. O inscripţie de pe arcul triumfal indică faptul că un final de şantier a fost marcat în 1519. Pictarea interioară, de foarte bună calitate, a cărei urme se disting pe pereţi, datează dinaintea fazei de început de secol XVI. Nu este foarte clar dacă tot atunci s-au produs supraînălţările pe două nivele, care au dotat atât corul, cât şi nava, cu galerii, ferestre şi maşiculi de tragere pe arce sprijinite pe vechile contraforturi. Sacristia a fost lăsat la nivelul ei iniţial. Este chiar posibil ca ele să fie marcate de anul 1548, care a fost observat tot în zona altarului. Oricum, cel puţin lemnul galeriilor a fost marcat de o inscripţie de meşter (Johann Rössler), din anul 1680. Lucrările de la acoperiş, consemnate la 1804, au modificat şi ele formele iniţiale, pregătite pentru apărare.
La interior, tribuna a fost complet refăcută ori montată în 1775, iar o a doua, pe nord, a fost datată la 1808. Aceasta conţine o inscripţie germană cu caractere gotice: „Zum Denkmal seiner Dankbarkeit gegn Gott und diese Gemeinde stiftet dieses der Fremdling Johann Ludwig 1808”, respectiv: „Ca monument al mulţumirii sale faţă de Dumnezeu şi faţă de această comunitate, dovedeşte acest lucru străinul Johann Ludwig la 1808”. În 1847 a fost reparat turnul- clopotniţă, iar nouă ani mai târziu, în 1856,a fost renovată şi biserica.
Pictura veche a panourilor de lemn ale tribunelor se mai păstrează şi astăzi, chiar dacă a fost acoperită cu vopsea. Alte componente de mobilier au apărut în aceleaşi secole. Cristelniţa din piatră poartă o inscripţie de Renaştere târzie (secolul XVII). Probabil într-unul din aceste şantiere, vechile ferestre gotice au dispărut în favoarea altora, mult mai simple, cu închideri semicirculare şi ancadramente aparente, din stuc. Tot în secolele menţionate au apărut şi pridvoare în dreptul intrărilor, dar şi tiranţi metalici pentru consolidarea vechilor zidării.
Biserica dispune de o curtină neregulat-poligonală, la care regăsim întregul arsenal de componente de apărare, ale unei biserici fortificate: contraforturi, turnuri la toate punctele cardinale, la care se adaugă, în sud-vest o instalaţie de intrare, complicată odată cu apariţia celei de-a două incinte, ample, cu aspect romboidal, din care un vârf ascuţit este împins către est.
O mică fortăreaţă
Toate turnurile sunt pe baze pătrate, însă inegale ca dimensiuni. Toate au câte trei-patru nivele. Cel mai important este cel de la nord-vest, urmat, în ordine descrescătoare, de turnurile de sud, nord şi est. În acelaşi turn de nord-vest s-a locuit odinioară. Pe frontonul său exterior s-a mai păstrat un rest de decor, într-un medalion circular, amintind de construcţie, de o refacere ori un orgolios organizator al acestora, din fruntea comunităţii locale. Unele tipuri de orificii de tragere, în formă de gaură de broască întoarsă, aparţin categoric primelor timpuri de fortificare. Turnul de poartă prezintă un culoar dreptunghiular, cu scări, în interiorul căruia se pot greu distinge porţi succesive. Este înzestrat şi el cu ferestre de tragere, iar pe frontonul porţii propriu-zise, două aranjamente pot fi bănuite că au servit odinioară ridicării unui pod mobil, pus peste un şanţ. În zona cornişei acoperişului şi el refăcut în vremuri târzii, alte detalii ar putea ascunde şi funcţionarea unei herse. Materialul de construcţie al curtinelor, lasă loc la interpretarea unor reparaţii sau subfaze care le-au afectat. La fel de bine se observă ferestrele înguste pentru trageri cu armament individual de foc.
Procesul de renovare al bisericii s-a încheiat în această vară. Fondurile necesare acestor lucrări au fost accesate Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Regional, valoarea investiţiei fiind de peste 22 de milioane de lei, din care contribuţia Bisericii Evanghelice de 5,46 milioane de lei.
Cei care doresc să viziteze biserica pot lua legătura cu Helmut Wagner, care locuieşte în Buneşti la numărul 14 şi poate fi contactat la numărul de telefon 0268.248.702.
Cuvinte de învăţătură inscripţionate în turn
La interiorul turnului se regăsesc mai multe inscripții în roșu și negru, printre care una dintre ele este datată anul 1545, iar celelalte sunt texte în latină ce pot fi traduse prin: „Amin, amin zic vouă, după acestea veți vedea cerul deschis… anul 1644”; „Biciul rănește, dar o singură gură rea rănește pe toți”; „Nu greșesc cei ce merg pe calea virtuții”.
Picturi asemănătoare cu cele ale mănăstirilor din Moldova
Precum la biserica fortificată de la Homorod, peretii corului au fost ornamentati cu o panoramă interesantă de apostoli, câte două figuri pe fiecare perete îngust al părtii de răsărit şi câte trei figuri la fiecare perete lateral de cor. Portretul degajat, fără vătămări, al apostolului Ioan permite constatarea că această pictură este de tradiţie bizantină, de la un artist român de la începutul veacului al XVI-lea, într-un stil eficient, simplu, desenul şi coloristica amintind de picturile murale de la mănăstirile din Moldova, totodată, existând un fundal asemănător.
Adaugă un comentariu