Bucuria liniştirii

La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut volumul „Bucuria liniştirii: incursiuni în lumea spirituală a Sfântului Serafim de Sarov”, de pr. dr. Vasile Gafton, protopopul de Avrig, judeţul Sibiu.
Lucrarea părintelui Vasile Gafton, unul dintre preoţii cu zel academic şi preocupări spre studiul profunzimilor sufleteşti ale omului pe cale să descopere tainele unirii cu Hristos în Biserica Sa, aduce cititorilor cu pregătire teologică, dar şi celor mai puţin avizaţi, o lucrare despre două teme întâlnite adesea în învăţătura şi misiunea pe care Sfântul Serafim de Sarov le-a săvârşit în timpul vieţii sale pământeşti. Cartea părintelui Vasile Gafton introduce pe cititor într-un univers de gândire şi trăire duhovnicească în care finalitatea urcuşului spiritual este liniştirea, însoţită şi încununată de bucuria adusă de această stare sufletească. Această destinaţie finală spre care tinde creştinul nu este vis, închipuire sau stare ideatică, ci o realitate confirmată de existenţa sfinţilor care au ajuns la ea, Sfântul Serafim de Sarov fiind una dintre personalităţile duhovniceşti ce-i confirmă existenţa. Exemplul vieţii sale, meditaţiile sale, minunile săvârşite şi înţelepciunea sa au dovedit încă o dată că Duhul Sfânt lucrează în oamenii care găsesc de cuviinţă să urmeze calea fericirii, calea îndumnezeirii.
„Ca să avem parte nu doar de lucruri materiale, ci şi de bunuri spirituale, cum sunt liniştea şi bucuria, trebuie să ni le dorim cu adevărat. Nici Sfântul Serafim de Sarov şi nici ceilalţi sfinţi nu au primit sau nu au dobândit de la Dumnezeu toate darurile pe care le-au avut fără să fi avut în sufletele lor măcar un gând îndreptat spre dobândirea acelor daruri. Mai apoi, gândul îndreptat spre dobândirea darurilor duhovniceşti i-a pregătit în aşa fel încât ei să poată primi şi darul teologiei, şi al cunoştinţei, şi al vindecării, şi alte multe daruri, doar pentru că exista în lăuntrul lor un organ capabil să primească aceste daruri. Bucuria şi liniştea sufletească despre care se vorbeşte în volumul pe care îl prefaţăm au fost două teme mult îndrăgite de Sfântul Serafim de Sarov.
Un Sfânt care s-a nevoit în mijlocul naturii, undeva în apropierea Mănăstirii Sarov din Rusia, fiind pildă vie de trăire în post, rugăciune şi priveghere, fără a neglija vreo clipă lectura Sfintelor Scripturi şi a operelor Sfinţilor Părinţi. Această vieţuire l-a făcut să strălucească, la propriu, dar, mai ales, l-a împodobit cu o înţelepciune deosebită, încât mii de oameni de toate categoriile sociale veneau la dânsul pentru a primi îndrumare şi liniştire”, spune IPS Mitropolit Laurenţiu în prefaţa lucrării.

Rugăciune şi discernământ
Împărţită în 13 capitole, lucrarea aduce în atenţia cititorilor subiecte de interes din viaţa şi învăţăturile Sfântului Serafim de Sarov: „Întâlniri cu Sfinţii. Câteva repere biografice din viaţa Sfântului Serafim de Sarov”, „Despre bucurie ca sens al liniştirii”, „Sfântul Serafim de Sarov – elemente pentru o pedagogie creştină a modului nostru de a fi în lume”, „Unitate şi umanitate în lumina învăţăturilor Sfântului Serafim de Sarov”, „Cum putem să vedem Lumina Învierii şi să ne împărtăşim din bucuria liniştirii”, „Despre liniştea aşteptării şi puterea care ne vine de Sus”.
Unul dintre mijloacele esenţiale prin care dobândim liniştirea sufletească este rugăciunea. Autorul zăboveşte asupra acestui subiect şi oferă spre meditaţie câteva dintre învăţăturile Sfântului Serafim de Sarov despre rugăciune şi celelalte mijloace de înduhovnicire: „Cât trebuie să ne rugăm ca să vedem aceste efecte în planul vieţii zilnice? Are vreo relevanţă cantitatea în cazul rugăciunii? Trebuie absolutizată rugăciunea? Sfântul Serafim de Sarov, făcând precizări esenţiale referitoare la acest subiect, spune că atât postul, cât şi privegherea şi rugăciunea, sau orice alte fapte creştineşti ar putea săvârşi omul, nu pot să ducă la atingerea scopului vieţii creştine doar prin ele însele, doar prin simplul fapt că au fost săvârşite cu oarecare rigurozitate. Ele nu sunt scop în sine, ci, adevăratul scop al vieţii creştine fiind dobândirea Duhului Sfânt, rugăciunea, postul, privegherea sunt doar mijloace sau modalităţi în acest sens. Din acest punct de vedere este extrem de important discernământul personal, deoarece «orice faptă bună, numai atunci ne poate procura roadele Duhului Sfânt, când este făcută pentru Hristos. Iar tot ce nu este făcut pentru Hristos, deşi este bun, nu ne procură nicio răsplătire în viaţa veşnică şi nici în această viaţă pământească nu ne procură harul Duhului Sfânt»”.
Toate lucrările omului pe pământ au, însă, finalitate duhovnicească. Liniştirea şi bucuria sunt dobândite spiritual, chiar dacă omul este legat de cele pământeşti prin viaţa sa. La fel de important este să înţelegem că drumul spre liniştire şi bucurie nu se face de unul singur. Lucrarea pr. Vasile Gafton face parte din seria de autor a Editurii „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului şi completează celelalte cărţi ale protopopului de Avrig, publicate în anii trecuţi.