Bobul de mac

Într-o zi, un greier cu ochii gri mergea pe un deal galben. Era singur și în spatele lui nu venea nimeni. La un moment dat, a ieșit de undeva o furnică. Furnica era neînsemnat de mică. Totuși, greierul a văzut-o. La început el nu i-a spus nimic, deși ea mergea alături. Când au ajuns mai pe deal în sus, s-a oprit ca să-și lege un șiret și atunci s-a uitat în treacăt la ea.
Furnica nu era deosebită, dar avea ochii aurii, foarte vii. Și ținea în mână niște poze!
- Sunt ale tale? o întrebă el.
- Nu numai ale mele, răspunse ea.
- Dar ale mai cui?
- Pot fi și ale tale dacă ție îți plac și dacă vrei să fim prieteni.
- Ce înseamnă să fim prieteni?
- Nu știi?
- Știu, dar de fiecare dată este altfel. De exemplu, m-am împrietenit odată cu un urs. Ursul era foarte cumsecade. De câte ori ploua mă lăsa să stau în urechea lui și nu se supăra pe mine când începeam să cânt până îl trezeam. Deși, îți spun, era mare și puternic. Altă dată m-am împrietenit cu un melc. Melcul era gospodar, avea casa lui și tot ce-i trebuia. El mă punea să-i cânt în fiecare zi, fiindcă îmi spunea că-i place melodia. Iar eu îl credeam și-i cântam. Numai că într-o zi, când a venit iarna, el nu m-a crezut că mi-e frig și a intrat singur în casa lui. Așa că nu știu ce să cred.
- Înțeleg ce vrei să spui, răspunse furnica. Există prietenii în care sunt doi prieteni și există prietenii în care e numai unul. Despre noi însă nu putem spune nimic. Dar, dacă mergem până sus, în vârful dealului, s-ar putea să aflăm.
Și au început să meargă. Furnica îi povestea întâmplări din copilărie și greierul o asculta cu atenție. Când au ajuns sus, furnica a găsit un bob de mac.
- E tare frumos, îi spuse greierele.
- Îți place?
- Mult.
- Þi-l dau ție.
- Nu se poate.
- Ba da, ia-l.
- Nu pot să-l iau, fiindcă l-ai găsit tu și este al tău. De ce să mi-l dai mie?
- Fiindcă tu nu ai nimic.
- Dar tu?
- Eu am pozele, iar tu să ai bobulețul.
- Mulțumesc, furnico...
Apoi au început să coboare dealul. Acum greierul avea și el ceva: un bob de mac. Și mai avea ceva. Lângă el mergea furnica cu ochii vii, aurii.
Altceva nu s-a mai întâmplat după aceea, dar cei doi au rămas prieteni, cu toate că asta s-a întâmplat pentru un lucru atât de mic cât un bob de mac. Greierul primi bobul de mac, apoi merse mai departe și cântă tot drumul. Acum avea și el ceva: un bob și alături o furnică cu ochii vii, aurii.