Biserica – păstrătoare a adevărului

Revelaţia divină numeşte Biserica: „Mamă” (Apoc.12, 1-5; 22, 17-20). Biserica Ortodoxă este cu adevărat Mama noastră, pentru că ea a rămas de-a lungul veacurilor desăvârşit credincioasă Mirelui ei - Iisus Hristos. Credincioşia faţă de Mire este condiţia fundamentală atât pentru păstrarea numelui ei de „mireasă”, cât şi pentru înfierea noastră harică de Tatăl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Sfinţenia ei e chezăşia vocaţiei şi împlinirii noastre. Sfântul Apostol Pavel aduce mărturie în acest sens: „vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Corinteni 11, 2). Neprihănirea este calitatea esenţială a „Miresei”; iar necredincioşia ei faţă de Hristos, căderile, erorile Bisericii în istorie devin, precum se ştie, o tragedie pentru ea, pentru fiii ei, pentru umanitate şi duc spre cea mai gravă criză spirituală, slăbind deodată - conştiinţa paternităţii noastre divine prin Hristos, a maternităţii duhovniceşti a Bisericii şi a fraternităţii umane în general. Noi credem şi mărturisim că Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas neclintită în această credincioşie divină, precum spune Apostolul, ca: „stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim 3,15). Ea a păstrat în numele ei de „ortodoxă” - „dreapta credinţă”, semnul văzut şi mereu mărturisitor al însuşirii în plinătate a adevărului revelat, fără a-l ştirbi în vreun fel; nici n-a adăugat, nici n-a scăzut nimic din darul şi lumina Revelaţiei dumnezeieşti, iar conştiinţa unei reale înfieri divine ne-o dă numai această încredinţare.