Biserica fortificată din Roadeş

Biserica, având hramul Sfântului Ioan, a fost ridicata începând cu secolul al XV-lea, însa pâna la sfârşitul aceluiaşi veac clopotniţa s-a darâmat parţial. Pentru reparaţii şi pentru avansarea lucrărilor, satul a primit ajutor de la sibieni, iar între anii 1494 şi 1508 s-a bucurat de scutiri la plata unor taxe. Acest detaliu îi face pe unii specialişti sa afirme ca în aceasta perioada a început fortificarea bisericii.

Zidul fortificat are formă aproximativ ovală, fiind întărit cu patru turnuri rectangulare înălţate pe trei niveluri. În partea de sud a incintei, zidul este dublat, iar aripa de răsărit a fost întărită cu un zwinger (zid de apărare). Acesta este un ţarc-capcană zidit şi întărit la rândul său cu turnuri ce depăşesc, spre exterior, linia zidului. Turnul bisericii a fost şi el fortificat şi înălţat până la cinci niveluri, iar arcadele în care acesta se deschidea la parter au fost închise. Peretele sălii a fost înălţat ca să se ridice un nivel de apărare, iar ferestrele sălii au fost zidite şi transformate în guri de tragere. Construcţia se pare că a fost încheiată în 1526. 

 

Relicve din timpul asediilor

Fortificaţia din jurul bisericii nu numai că este foarte bine conservată, dar are şi elemente de datare mai precise. Prima curtină s-a clădit în cursul secolului al XVI-lea, pe un traseu oval-alungit neregulat, cu două perechi de turnuri exterioare, de flancare, tinzând să respecte nordul şi sudul.

Unul singur a avut de suferit în curgerea timpului; despre altul (nord-vest) se poate scrie că aparţinuse preoţilor parohi. Curtina a doua, care s-a alipit doar către sud, est şi, parţial, nord, poseda o intrare pe arce, asemănătoare Biertanului şi un turn-coajă, neînchis spre curtină, la sud-est. Cel din urmă are data de construcţie din 1644, antrenând întreaga cronologie a acestei faze. La interiorul primei curtine se disting diviziunile fostelor care ale saşilor, refugiaţi la adăpostul lor, în vremurile foarte nesigure ale marilor intervenţii turco-tătare în principat. Aceste relicve se regăsesc şi în alte complexe, numai că în proporţie mult mai redusă. 

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-au facut mari modificari funcţionale. În 1871, în turnul de sud-est s-a zidit o încapere care a devenit şcoala, iar turnul a fost numit de atunci Şcoala Veche de Fete. 

Pe la 1882, turnul sud-vestic a fost demolat, iar în turnul de la rasarit s-a amenajat locuinţa paznicului. 

Tot acolo se gaseşte şi poarta mare, cu ferecaturi din fier, ce era destinata atelajelor. 

Poarta mai mica, destinata celor care umblau pe jos, e situata pe aripa sudica şi este şi ea ferecata cu fier. Însă, această poartă este decorată cu rozete metalice ştanţate şi gravate.

 

Un valoros altar triptic

La interior, pe uşa pictată a sacristiei este înscris anul 1526, iar căptuşelile parapeţilor sunt decorate tot cu picturi. Valorosul altar triptic – un soi de scrin cu părţi laterale mobile – care poartă semnele trecerii de la gotic spre curentul renascentist i-a impresionat şi pe răufăcători, care l-au furat. Din fericire, altarul a fost recuperat, însă este la Sibiu. În nişa centrală sunt sculptate figurile Sfântului Ioan Botezătorul şi a Sfântului Ioan Evanghelistul, pe intradosurile panourilor mobile sunt scene din viaţa celor doi sfinţi, iar pe faţa acestora scene cu Patimile. Pictura a fost atribuită de către unii cercetători lui Cristian din Sighişoara, ucenic al lui Johann Stoss, ceea ce ar putea data altarul după anul 1533, în timp ce cristelniţa din piatră este şi ea din goticul tardiv. La interior, mai pot fi admirate panourile amplei tribune, care urmează trei laturi ale navei, cu picturi din secolele XVII - XVIII. 

La 1805, este pomenită o orgă mică ce va fi înlocuită la 1838 de actuala orga cu 11 registre realizată de Petrus Schneider din Braşov. La 1844, lemnul orgii este aurit de către Karl Jacobi din Sighişoara. 

 

 

 

Pentru a putea vizita biserica vă puteţi adresa Praohiei Evanghelice din Rupea, la numărul de telefon 0268.260.417 sau puteţi lua legătura cu Gerhard Hietsch care locuieşte în sat la casa cu numărul 63.