Biserică fortificată de frica turcilor

Deşi primul nume al atului Mercheaşa (Poteluky = Ţarina Popii) ar sugera prezenţa unei biserici timpurii, lucrurile sunt complicate prin aceea că aparţinuse unui domeniu ecleziastic, respectiv Mănăstirii cisterciene de la Cârţa, numele ar putea să facă trimitere către această stare de lucruri. Nici mai târziu satul nu-şi pierde statutul iobăgesc, fiind inclus domeniului cetăţi Tălmaciu, la 1427. Abia la desfiinţarea mănăstirii Cârţa (1474), satul este donat bisericii parohiale Fecioara Maria din Sibiu. O vreme apartenenţa sa administrativă a fost nesigură, dar cel mai des, soarta sa a depins de autorităţile din Sibiu. În 1863, administraţia habsburgică a repartizat locul scaunului Sighişoara.

Picturi de valoare
Biserica evanghelică din localitate are o alură unitară, cu corul şi nava proporţionate, ambele boltite şi sprijinite la exterior de contraforturi egale.
Un contrafort din nordul corului trădează însă locul vechii sacristii. În perioada ultimelor prefaceri de biserici în vederea apărării împotriva turcilor şi războaielor interne, ambele corpuri ale bisericii au fost supraînălţate, doar că, la coronament, soluţiile de apărare au fost lăsate pe seama unui coridor de strajă din lemn, sprijinit pe console.
Cu aceeaşi ocazie au dispărut bolţile interioare. Din zestrea lor au fost conservate câteva cu cruci de ogive, pe care se pot descifra  „Dreapta Domnului” (Dextra Domini) şi o „Roză a Mariei”, provenită chiar de la capătul de est al reţelei ogivale. Golul ferestrelor vechi a fost păstrat, dar decoraţiile originale au dispărut. La interior se regăseşte un tabernacol cu feronerie păstrată, dar nu neapărat medievală.
O valoare ieşită din comun o au însă panourile tribunei, pictate la 1765, de către Georg Rosenauer, pentru că încearcă să redea, într-o manieră naivă, peisaje cu ansambluri construite.
Fortificaţia se bazează şi pe turnul clopotniţă al bisericii, a cărui înălţime domină complexul.