Biserica din Fişer îmbină stilul gotic cu cel renaşcentist

Începuturile acestei construcţii, aflate pe un loc mai înalt din partea nordică a satului, sunt necunoscute, fiind atribuite doar larg secolului al XV-lea. Acum, edificiul are dimensiuni reduse, sub formă de sală, foarte îngustă şi cu închidere poligonală la răsărit, delimitată de o incintă neregulată nu foarte înaltă, cu cel puţin două turnuri de plan rectangular, dublată pe sud-vest şi vest de un zwinger (zid de apărare). Dar, o imagine din secolul al XIX-lea ne arată că biserica era odinioară nu doar înconjurată de incintă cu turnuri, ci era şi fortificată peste navă şi cor, pe două niveluri. Pereţii aveau guri de tragere, iar cel de-al doilea nivel era dotat cu drum de strajă pe console din lemn.

Refăcută în totalitate în secolul al XVI-lea
O parte din aceste componente de arhitectură surprinse de imaginea veche provenea din secolul al XVI-lea, de când ansamblul a cunoscut o amplă refacere. În secolul al XIX-lea (1842 şi 1862) însă, bolta corului – cu ogive şi chei de gotice – a fost demolată (două de chei de boltă de la aceasta, destul de degradate, se pot vedea astăzi în exteriorul bisericii) şi înlocuită cu un tavan drept, iar nivelul cu drum de strajă desfiinţat. În schimb, a fost ridicat un turn-clopotniţă la sud (1894), cu două niveluri, cel care ne întâmpină acum la intrare.    
Refacerii de la începutul secolului al XVI-lea îi aparţin încă două piese de o valoare excepţională, o uşă de sacristie şi un altar. Pe loc mai poate fi văzută cea dintâi, cu ancadrament gotic de piatră, dar cu tăblia de lemn, bicoloră, decorată cu elemente vegetale şi florale în relief.
În schimb, altarul, pictat în anii 1520-1522, închinat Sfântului Martin (ca şi biserica, probabil), a cunoscut altă soartă. Autorul său, socotit Johannes Stoss din Sighişoara, s-a inspirat în realizarea lui din opera lui Albrecht Dürer. Autorul a reuşit astfel poate cea mai bună lucrare a sa, dintre cele care au ajuns până la noi. În timpul Reformei, piesa a pierdut panoul central, care avea tocmai imaginea Sf. Martin, dar şi coronamentul gotic, probabil din lemn aurit; tot atunci, predela a fost destul de grosolan repictată. Altarul, furat în anul 1997, a fost recuperat în 2002 şi dus la Muzeul Bisericii Evanghelice din Sibiu (Casa Teutsch). „În cea perioadă, veneau mai mulţi turişti străini, prin excursii organizate de agenţii din Ungaria, fiindcă aceste biserici apăreau în tururile lor turistice. Este posibil ca hoţii să fi fost printre aceşti aşa-zişi turişti, fiindcă, în aceeaşi perioadă a dispărut şi altarul de la Roadeş, care a fost făcut de acelaşi meşter ca cel de la Fişer”, ne-a explicat cea care are grijă de biserică. Saşii care au rămas în comună, îi poţi număra pe degetele de la o mână. Slujbele se ţin însă în casa parohială, aflată în apopiere de drumul naţional care traversează satul, şi unde parohia a amenajat şi un cămin pentru bătrâni, unde sunt găzduite 27 de persoane, iar foart rar se mai oficiază slujbe şi în biserică. Tot la Fişer, se poate vizita şi pajiştea cu cei 76 stejari seculari de lângă sat, care au fost propuşi ca Monumente ale Naturii. Arborii, din speciile stejar (Quercus robur) şi gorun (Quercus petraea), au aici circumferinţe de peste 4,7 metri.

Elementele de o valoare inestimabilă
Tot în biserică mai poate fi văzută baza pictată a altarului, cu un parament ce imită un zid ideal, pe care se disting rozete, dar şi cristelniţa având piciorul gotic şi cupa mai recentă, renascentistă; de asemenea, un mobilier din lemn ce domină interiorul, şi din care fac parte două tribune suprapuse, cea inferioară cu tăbliile pictate în secolele XVIII-XIX, dar şi baldachinul amvonului (1751). Remarcabilă este şi uşa de sud a bisericii, ferecată cu benzi metalice, datând din secolul al XVII-lea. Mânerul său şi tot mecanismul de închidere sunt însă mai vechi, de tradiţie gotică. Uşa este din stejar masiv şi avea prevăzute şi guri de tragere. Picturile de pe tribunele de la primul etaj au fost scoase la lumină de câţiva voluntari, acum câţiva ani, care au dat la o parte stratul de vopsea în ulei cu care fuseseră acoperite.

Proiect realizat de cotidianul „Bună Ziua Braşov” şi Consiliul Judeţean Braşov