DRUMURI CÃTRE ISTORIE ȘI SUFLET
Accidental, în 1623, turnul bisericii a luat foc, incendiul
mistuind toate părțile din lemn ale construcției,
însă trei ani mai târziu acesta a fost complet refăcut
Biserica evanghelică din Homoro

DRUMURI CÃTRE ISTORIE ȘI SUFLET
Accidental, în 1623, turnul bisericii a luat foc, incendiul
mistuind toate părțile din lemn ale construcției,
însă trei ani mai târziu acesta a fost complet refăcut
Biserica evanghelică din Homorod a fost clădită spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Inițial, dimensiunile sălii erau mai reduse decât în prezent, iar tavanul era din lemn. Ca o deosebire față de restul bisericilor, se remarcă faptul că altarul a fost îndreptat spre sud, nu spre est, iar după 1500 lăcașul a fost extins. Vechiul cor stă ascuns în parterul turnului din răsărit, iar pereții lui sunt împodobiți cu fresce din trei etape diferite, ce traversează trei secole: XIII, XIV și XV. Prima incintă de fortificații este rectangulară și a fost ridicată în secolul XV. Ea a fost dublată în secolul următor. La colțuri, zidurile sunt întărite cu turnuri puternice, iar între turnuri apărătorii puteau circula pe două „drumuri de strajă” suprapuse, ce sunt sprijinite pe console din lemn. Poarta situată pe latura de vest este și ea întărită cu un turn. Printr-un accident, turnul bisericii, înalt de aproape 28 de metri, este incendiat în 1623. Dimensiunile distrugerii se extind la toate părțile din lemn ale construcției. Trei ani mai târziu, după reconstrucția turnului, sătenii au așezat o inscripție care, cu o rigurozitate tipic germană, pomenește data exactă a incendiului, numele persoanei care s-a făcut vinovată de neglijență, data finalizării lucrărilor de reconstrucție și numele pastorului aflat în funcție la acea dată. Orga bisericii este construită în stil baroc, ca și elementele de mobilier sau de cult, cum sunt sfeșnicele și stranele, însă se pot identifica și influențe ale unui stil transilvănean rustic. Acestea fac parte din înzestrarea bisericii din anul 1793.
Biserica din Homorod, cu hramul Sfântul Petru, este construită după un plan cel puțin bizar pentru un sanctuar creștin, altarul și corul, în loc să fie la est, cum erau în toate bisericile evanghelice, și cum sunt în orice biserică, se găsesc în partea de sud
Pe când lăcașurile de cult săsești din secolul al XIII-lea au fost construite aproape toate că bazilici romanice cu trei nave, Homorodul posedă una din foarte rarele biserici-sală romanice ce datează din ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul închis spre est cu o absidă semicirculară, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular în mica sală de 10,4 metri lungime și 9 metri lățime.
Existența tribunei de vest și a unei chei de boltă în cor, sculptată cu motivul cistercian al florii soarelui - ornament mult răspândit în Transilvania - îndreptățește propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270. Inițial, sala purta un tavan plat din lemn, înlocuit pe la 1500, pentru prevenirea incendiilor, cu o boltă gotică sprijinită de patru coloane adosate în colțurile sălii. Clopotniței i s-au atașat două construcții de flancare în continuarea pereților laterali ai sălii.
În construcția laterală de sud urca o scară spiralată, ducând din sala spre podul acesteia. De aici se poate privi în turn printr-o deschidere circulară din peretele sau de est.
O ușiță de lemn, având incizat anul 1641, separa scara ce urca în grosimea zidului, de accesul spre scara spiralată - scări ce comunicau odinioară. Construcția laterală de nord cuprinde un portal semicircular cu ambrazura din piatră, ca și la Viscri. Prin portalul acestei construcții laterale de nord și, în continuare, printr-o ușă din peretele apusean al sălii, se intra în biserică.
Turn cu șapte niveluri, de aproape 28 de metri
Construcția de apărare propriu-zisă a bisericii din Homorod este însă monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra corului, cu ziduri groase de 3 metri la bază și de 2 metri la înălțimea catului al patrulea.
Cele șapte niveluri ale turnului ating 27,70 metri înălțime, al optulea nivel formându-1 coridorul de apărare cu balustrada de lemn unde, din 1932, se găsesc cele trei clopote. Arcul triumfal romanic care susține greutatea peretelui vestic al turnului a fost umplut cu piatră pentru a se evita surparea; astfel corul s-a despărțit de sală, devenind impracticabil ca încăpere de cult. Nu se cunoaște dată când s-a închis arcul triumfal, dar desigur înainte de Reformă, întrucât în cor s-au conservat picturile murale catolice neacoperite de zugrăveală.
În anul 1623, un incendiu a nimicit toate părțile din lemn ale cetății. O inscripție de pe latura estică a turnului amintește că atunci a ars acoperișul, reînnoit în 1626: „În anul 1623, în a 13-a zi a lui aprilie, din neglijența lui Andreas Henrich un incendiu a cuprins în flăcări acest turn - restaurat în 1626 iunie 19, pastor fiind Georg Wust”
Jules Verne a avut o prietenă din Homorod
Se spune că celebrul scriitor Jules Verne a avut o amantă originară din Homorod, pe nume Louise Müller (Teutsch, numele de fată). El a stat în Homorod în casa Louisei și, împreună, între 1882 și 1892, au vizitat mai multe locuri din Transilvania și din Regatul României. Că Louise Müller s-a născut în Homorod, nu există nici o îndoială. Îngrijitorul bisericii ne-a spus că în arhiva bisericii evanghelice este menționat faptul că Louise Teutsch s-a născut la 16 martie 1845 „din părinți cununați”. Tatăl, Georg Teutsch, era cantor. Mama, Elisabeta, născuse cu moașa Katharina Polgar. Nașul Louisei a fost Johann Greger.
Cei care doresc să viziteze biserica îl pot contacta pe Harald Bloos, la numărul de telefon 0268.286.646. Turiștii pot găsi și găzduire în casa parohială a bisericii, care a fost restaurată, costul cazării fiind de 7,5 euro de persoană/noapte.
Soluție originală de extindere
Lipsa de spațiu pentru comunitatea în creștere a obligat în 1784, la crearea unui nou cor prin spargerea peretelui de sud al sălii, soluție unică în Transilvania. Înaintea acestei modificări s-au augmentat locurile în biserica prin două galerii suprapuse, pe peretele de vest ridicându-se chiar trei. În cea superioară, numită „balconul vițeilor”, își aveau locul băieții în anul de după „confirmarea” lor; în al doilea an se puteau așeza și în tribuna mijlocie, în rândul flăcăilor mai mari. Bărbații până la 50 de ani ședeau în tribuna inferioară a peretelui de nord, bătrânii în stranele de-a lungul pereților la parterul sălii, iar femeile în centrul navei. Sala a primit ulterior un tavan plat de lemn, ce poartă într-un medalion ornamentat înscris anul 1792. Acum, în comună au mai rămas doar aproximativ 35 de persoane de religie evanghelică, iar slujbe se mai țin o singură dată pe lună, în cea de-a treia duminică, de către preotul din Rupea, Siegmar Schmidt, după cum ne-a spus actualul îngrijitor al bisericii, Harald Bloos.
La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost înconjurată cu un zid de apărare înalt de 7- 8 m, de traseu rectangular. În 1657, turnul din nord-vest a fost înlocuit printr-un turn înalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtând deasupra coridorului de apărare, devansat și cu balustrada din scânduri, un acoperiș din șindrila, înnoit în 1954. În aceste turnuri, sătenii își păstrau slănina, iar utilitatea încăperilor încă se mai păstrează.
Turnul din nord-est a fost demolat, în cor s-au păstrat cele mai vechi picturi murale transilvănene, unde s-au contopit elemente romanice cu elemente gotice, picturi executate desigur curând după terminarea construcției, către sfârșitul secolului al XIII-lea.
În conca absidei apare, foarte șters, Iisus stând pe un curcubeu (Majestas Domini), înconjurat de simbolurile evangheliștilor, numite tetramorph. Prin apariția picturilor de la Homorod s-a făcut legătura cu o tradiție europeană a micilor centre din mediul provincial, unde acest stil liniar-narativ, gotic timpuriu, găsește o largă răspândire prin zugravii peregrini. Pe peretele de sud al corului s-au păstrat de asemeni picturi din această primă fază, în majoritate aproape șterse, aparținând ciclului Patimilor lui Isus. Într-un fragment de pe peretele de nord se disting clar cele două straturi consecutive ale picturii.
Influența picturii trecento-ului italian este evidentă în acest fragment care datează de la finele secolului XIV. În partea inferioară, scena este acoperită parțial de un Crist răstignit, aparținând celui de al treilea strat pictural. Acesta poate fi datat pe la 1520, vădind mai multe elemente stilistice identice cu pictură murală din Biserică reformată maghiară de la Dârju, din Mureș.
Motivul tapetului din fundalul „Răstignirii”, de la Homorod, este identic cu cel din imaginile de la Dârju, frapantă este asemănarea dintre capul lui Crist și cel al sf. Ladislau în scena odihnei.
Proiect realizat de cotidianul
„Bună Ziua, Brașov”
și Consiliul Județean Brașov
Adaugă un comentariu