Biserica cetate din Hărman

DRUMURI CATRE ISTORIE SI SUFLET



Biserica-cetate din Hărman a fost construită sub influența arhitecturii gotice de factură cisterciană și dedicată Sfântului Nicolae
Fortificația care înconjoară biserica este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice. Zidurile înconjurătoare au 12 m înălțime și 2,5 m grosime, șanț de apă, pod cu grătar de siguranță și coridor interior de apărare tip roată, cetatea nu fost cucerită niciodată până la revoluția din 1848, dar a fost incendiată de foarte multe ori. Pentru Hărman prima atestare documentară este actul de donație datat în 1240. Însă colonizarea condusă de venirea teutonilor a pus bazele așezării, mai devreme, în al doilea deceniu al secolului al XIII-lea.

Locuințele pentru oficialități, unice în Transilvania
Probabil că la 1240, în Hărman era în construcție o bazilică romanică cu trei nave, pentru că biserica de mai târziu păstrează aceste elemente structurale. În ansamblu, interiorul bisericii este eterogen din punct de vedere arhitectonic, iar un element inedit îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor. Accesul spre cămări se făcea cu ajutorul unor scări mobile. După 1848 mare parte dintre acestea au fost dărâmate și materialele au fost folosite pentru ridicarea unei școli, a unei grădinițe, dar și a casei parohiale din localitate. Totodată, un element de unicitate în Transilvania sunt locuințele destinate oficialităților, care sunt lipite de biserică.
Mare parte din interiorul bisericii a fost decorat cu o frescă și alte picturi independente de aceasta. Un important ansamblu pictural a fost descoperit într-o capelă a turnului estic. Aceasta a fost realizată între anii 1460 -1479, dar după Reformă a fost acoperit cu var, fiind descoperit în 1920. Ansamblul îmbină pictura apuseană cu cea bizantină. Tema dominantă este Judecata de Apoi, însă apar și figuri ale apostolilor, scene din viața Fecioarei Maria și Răstignirea lui Iisus. Aceasta ar putea fi pusă din nou în valoare, însă, scările de acces s-au dărâmat și, deocamdată, nu există fonduri pentru o asemenea lucrare.
Etapa de construcție din secolul al XV-lea aduce bisericii un turn înalt de 45 de metri. Petru Diners, îngrijitorul cetații, ne-a spus ca cele patru turnulețe din vârful acestuia atestau faptul ca respectiva comunitate avea drept de judecată.

Un mic muzeu al comunității
Același secol îi atribuie în mod covârșitor atributul de cetate, pentru că atunci a fost ridicată centura de fortificații. Aceasta este cu adevărat impresionantă și cuprinde trei rânduri de ziduri concentrice, șapte turnuri și un șanț cu apă. Zidul exterior, cel mai scund, avea 4,5 metri înălțime. El stabilea limita șanțului cu apă și proteja baza următorului zid. Acesta avea înălțimea maximă de 12 metri, iar pe perimetrul lui erau construite cele șapte turnuri devansate. Pe latura nordică, învecinată cu o mlaștină, zidul este ceva mai scund. Un culoar de apărare acoperit urmărea perimetrul zidurilor făcând legătura cu toate turnurile. Metereze, goluri de tragere și guri de păcură completau structura fortificațiilor.
Intrarea este întărită cu o barbacană. Deasupra acesteia stătea Turnul Măcelarilor. Intrarea era străjuită de două herse, niște grătare verticale solide care puteau culisa. Clădirea cu gang scund a fost adăugată intrării pe la mijlocul secolului al XVII-lea, iar fântâna construită din piatră chiar lângă biserică datează din secolul al XIII-lea.
În incinta cetății a fost amenajat și un mic muzeu unde sunt expuse costume tradiționale ale sașilor, obiecte de mobilier tradiționale, precum și alte lucruri vechi donate de comunitatea sașilor din Hărman. „În biserică se mai păstrează orga donată de regele Carol al XII-lea al Suediei, în anul 1740, și care a fost complet restaurată. Tot acesta a donat și altarul și amvonul bisericii”, ne-a mai spus Petru Diners, care de 18 ani are grijă de întreaga cetate. În biserică mai sunt și câteva covoare otomane, care aveau rolul de a decora biserica, după ce picturile au fost acoperite cu var în urma reformei lutherane.
Loc de refugiu pe timp de asediu și epidemii
Cetatea a fost asediată de armate creștine și, în mai multe rânduri, de turci, dar nu a fost cucerită, însă a suferit distrugeri importante atunci când asediatorii au incendiat-o. Localnicii au folosit-o ca refugiu nu numai în fața navălirilor ci și în fața altor stihii, căci au suferit destule: 5 epidemii de ciumă, 4 perioade de inundații, 2 incendii. Îngrijitorul bisericii spune că cel mai lung asediu al cetății a fost de o lună, a a principelui Gabriel Bathory, la 1612, acesta sperând ca sașii să iasă singuri din cetate de foame, însă aceștia au avut întotdeauna provizii suficiente și nu s-au dat bătuți. Și poarta de intrare pastrează o parte a urmelor acestor asedii. În 1814, cetatea a fost bombardată cu tunurile, iar o ghiulea a nimerit chiar în zăvorul porții, fiind ulterior întărită cu fier.
Clopotele au devenit materie primă pentru tunuri
Petru Diners ne-a povestit că, în anul 1914, clopotele bisericii au fost demontate și topite, din ele fiind făcute tunuri pentru apărare. În 1923 au fost aduse alte trei clopote de la Viena, dar pe drum, unul dintre ele s-a fisurat și a fost înmormântat, așa cum era obiceiul, în curtea bisericii. În 1969, când așezământul a fost renovat, clopotul a fost dezgropat și s-a făcut un monument închinat celor care odihnesc în pământuri străine. În 1996, pe acest monument a fost montată și o placă memorială în amintirea eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar și ai celor care au murit deportați în Siberia.
PROGRAM DE VIZITARE. Biserica cetate din Hărman este deschisă vizitatorilor de duminică și până marți, între orele 9.00 și 17.00, pe timp de vară, taxa de intrare fiind de 5 lei pentru adul?i și 2 lei pentru copii.