Biserica cetate din Criţ, un loc idilic

Biserica şi satul istoric, ambele foarte bine păstrate, sunt înconjurate de un peisaj colinar idilic, ideal pentru plimbări către satele şi bisericile fortificate învecinate, cum ar fi Meşendorf, Roadeş sau Buneşti.

Fortificarea bisericii evanghelice din Criţ a început în secolul al XV-lea, odată cu ridicarea celor cinci turnuri şi a zidurilor ce înconjoară biserica într-un oval neregulat, adaptându-se formei terenului, ceea ce explică înălţimea lor inegală, între 6 şi 8 metri. Partea superioară a zidurilor este dotată cu metereze şi guri de tragere sau pe unde se turna smoala încinsă, ultimele întâlnindu-se mai ales în sectorul de sud-vest, unde zidul este ridicat pe marginea pantei abrupte.

Pe latura de sud-vest, zidul de apărare prezintă, pe la jumătatea înălţimii sale, o treaptă ce folosea drept sprijin coridorului de apărare. în turnul de est, şapte trepte de piatră duceau spre îngusta platformă ce susţinea coridorul de apărare şi din care nu s-a mai păstrat nimic in prezent. În colţul de sud-est al cetăţii se află turnul de poartă. Parterul cuprinde intrarea flancată de contraforturi puternice. Catul al treilea este devansat faţă de zidul turnului pentru a ascunde gurile de turnare, câte trei pe laturile de sud şi est. Deasupra şi sub ele se află câte un rând de metereze pentru arme de foc.

Turnurile de vest şi nord-vest, cu câte trei nivele, au încă acoperişurile lor originare, iar sub ele, pe faţada înaltă şi pe flancuri, se găsesc guri de turnare. Intrările nu sunt situate pe acelaşi ax vertical, ci plasate lateral, fiind apărate de acoperişuri oblice susţinute de stâlpi. În partea de vest şi nord-vest, unde terenul urcă spre coama dealului, a fost înălţată la 1700 a doua centură de ziduri înalte de 6 metri, care leagă colţurile turnului din nord-vest cu cele ale turnurilor de vest şi nord-est, zidul „Zwinger”-ului astfel creat fiind şi el prevăzut cu metereze. 

Vechea biserică, reprezentată într-un desen

Biserica iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe detalii despre această aceasta, dar se presupune totuşi, că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793.  Vechea biserică a fost demolată în 1810, iar cea nouă, în stil neoclasic, a fost terminată în 1813. De la vechea biserică evanghelică din Criţ au rămas moştenire zidurile fortificaţiilor exterioare.

În prezent, biserica cetate cuprinde o sală încăpătoare cu două travee şi bolta în stil boemian. În extremitatea vestică a navei se află o tribună dublă de zidărie, aici fiind păstrate încă strane din prima biserică, dintre care unele aparţin secolului XVII, cu picturi în tempera, asemănătoare celor de la Cloaşterf. O strană aflată în tribuna superioară are pictată pe una din tăbliile sale o bisericuţă ce pare să fie o reprezentare aproximativă a vechii biserici.  Clopotniţa, aşezată în vest poartă un coif ţuguiat, dar fără galerie de apărare, element care probabil a existat în sec XVI.

Zidurile de apărare, transformate în hambare

Altarul amplasat în cor este de factura clasicistă, având ca punct central un crucifix flancat de coloane din lemn. Două statui din lemn, reprezentându-i pe apostolii Petru şi Pavel, sunt amplasate în stânga şi dreapta altarului. Deasupra altarului, în 1822, a fost amplasată orga, iar în aceeaşi perioadă a fost instalat şi ceasul din turnul bisericii.

În biserică se păstrează şi un potir de argint aurit ornamentat cu lujeri. În secolul al XIX-lea, când „Zwinger”-ul (fortificaţia construită pentru apărare) n-a mai fost necesar, zidul interior a fost demolat în nord-vest, fiind înlocuit cu un perete scund din paiantă, cu şase deschideri mari. Acest perete susţine, împreună cu zidul exterior al „Zwinger”-ului un acoperiş în şa ce acoperă şopronul unde se găseau hambarele sătenilor. Un al doilea şopron a fost construit în curtea cetăţii, între turnurile din sud şi est.

Pe latura de sud s-a împrejmuit o a doua curte, cu ziduri drepte - curtea fiind numită „Parch”, cuvânt ce derivă din „Parcham”, denumire folosită de Cavalerii Teutoni pentru curţile „Zwinger”-ului.

Prima lege şcolară rurală, adoptată la Criţ

Spre sfârşitul secolului a fost demolată partea  estică a incintei de sud pentru ridicarea clădirii şcolii. În partea de sud, la marginea fostului Zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania. Documentele de arhivă păstrate aici, ca şi un regulament şcolar din 1593, consemnează momente însemnate din istoria şi cultura acestor meleaguri.

În incintă , în faţa fostului turn din sud, se mai află şi astăzi o fântână adâncă din piatră, cu un mic acoperiş în piramidă.

La iniţ­iativa şi sub coordonarea Funda­ţiei Michael Schmidt, orga bisericii a fost supusă unui proces laborios de restaurare, care a costat aproximativ 50.000 de euro, după cum ne-a declarat fondatorul asociaţiei. De asemenea, şi lăcaşul de cult a fost renovat în totalitate, cu o finanţare europeană obţinută de Biserica Evanghelică, recăpătându-şi farmecul de odinioară. „Orga este regina instrumentelor şi fără ea nu poate exista un regat. Ne bucurăm că putem avea şi orga la concerte şi sperăm că de acum încolo vom putea desfăşura cât mai multe evenimente aici”, a completat episcopul Bisericii Evanghelice, Reinhard Guib, care a oficiat şi slujba de sfinţire, la finele lunii iulie.

Orgă barocă cu 1450 de tuburi

Prima menţiune documentară a unei orgi în Criţ datează din 1699, când este notată prezenţa unui constructor de orgi în sat. În  1699 este menţionat şi  un organist. Actuala orgă cu 1450 tuburi, construită de maestrul Johann Thois la începutul secolului XIX, a fost supusă unor reparaţii în 1908 de către firma Einschenk din Braşov. În ultimii ani, starea sa nu mai permitea utilizarea la parametri normali. Pentru a atrage atenţia asupra nevoii de restaurare, muzicieni locali au iniţiat evenimente în biserica din Criţ, ca de exemplu concertul Laudate din anul 2009. La iniţiativa Fundaţiei Michael Schmidt s-a demarat în anul 2011 restaurarea acestei orgi istorice, având sprijinul activ al Asociatiei Saşilori plecaţi din Criţ în Germania (HOG Deutsch-Kreuz). De asemenea, multe persoane au ales sa facă donaţii, preluând  patronajul tuburilor orgii. Operaţiunile de restaurare au fost efectuate la atelierul din Hărman de către experţii  Barbara Dutli şi Ferdinand Stemmer din Elveţia.

Doamnele rămâneau fără tocuri pe drumul spre biserică

Ţinând cont că biserica este situată pe un deal în mijlocul satului, în trecut, era necesară prezenţa unui paznic al cetăţii care să fi fost cizmar sau măcar un bun meşter. Aceasta pentru simplul fapt că drumul către biserică era abrupt şi pavat cu pietre rotunde de râu. Mergând să participe la slujba de duminică, multe femei îşi rupeau aici tocurile, care erau întărite pe vremuri cu potcoave de cai. Aşadar un cizmar era absolut necesar pentru a face reparaţiile cu pricina înainte de intrarea în biserică.