Bine eşti cuvântat în Biserica Măririi tale Doamne

„În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica Măririi tale Doamne. La nestricăciune iarăşi omenirea s-a chemat, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulţumire cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica Măririi tale Doamne.” (Canonul Utreniei, Cântarea a şaptea a glasului al patrulea)
 

O vârstă frumoasă este cea a tinereţii. Atunci simţi că poţi muta munţii din loc şi că nimic nu poate să stea în calea idealurilor tale. Într-un suflet tânăr arde o flacără a deveniri ce este gata să mistuie orice obstacol. Ceea ce poate nărui totuşi visul unui tânăr este lipsa de experienţă. Dacă desele încercări pentru a împlini diverse idealuri se năruie atunci flacăra se poate stinge în nepăsare de propria viaţă, deseori se petrece aceasta odată cu înaintarea în vârstă. O altă variată, de regulă, întâlnită la cei foarte activi, poate îndrepta dinamismul spre o dimensiune imorală sau anarhică.
Foarte greu se pot contopi la o persoană flacăra împlinirilor şi înţelepciunea experienţei ce aduce reale împliniri. De aceea, pentru mulţi oameni tinereţea se încheie cu blazare sau experienţe nefericite. Gândind la această vârstă cu nostalgie suntem mulţi tentaţi să spunem: iartă Doamne păcatele tinereţilor mele, sau inhibă propriile idealuri şi poate şi ale urmaşilor.

Dragostea bunei credinţe
Deşi puţini se împlinesc, totuşi, pentru toţi oamenii există această posibilitate dacă îşi doresc să o dobândească. Pare că înţelepciunea este darul experienţelor bogate ale unei persoane dinamice. Realmente ea este mai ales un dar al lui Dumnezeu. Singurul care le ştie pe toate şi mai ales cum se pot împlini, de fiecare în parte lucrările măreţe, este Bunul Dumnezeu. El este plin de iubire şi gata să ne susţină. Până să prindem curaj ne dăruieşte spor în fapte şi lucrări.
Pentru unii acest dar pare o coincidenţă fericită. În astfel de situaţii persoana riscă să rămână în afara conlucrării cu Dumnezeu pentru că va căuta noi coincidenţe fericite.
Pentru ca lucrarea să urmeze drumul colaborării divino-umane şi omul trebuie să devină partener în dragoste cu bună credinţă. În astfel de situaţii succesul devine din ce în ce mai deplin şi focul tinereţii se împlineşte cu focul credinţei înălţat de dragostea împlinită între noi şi Dumnezeu.
Categoric nimeni nu este perfect şi rătăcirile mai scurte sau mai lungi se pot îndrepta prin reîmbrăţişarea cu Hristos în urma Spovedaniei şi în cadrul Sfintei Împărtăşiri.
Pentru ca lumea să fie plină de tineri puternici şi înţelepţi Biserica reaminteşte prin textele de la Utrenie aceste învăţături. Repetate des pot fi însuşite de un număr din ce în ce mai mare de tineri. Tot cel care trăieşte aceste bucurii dă slavă Pedagogului desăvârşit spunând: „Bine eşti cuvântat în Biserica Măririi tale Doamne”.