„Armele” fericirii

„Să lăudăm mai mult decât pe mulţi Mucenici pe acesta, ce părtineşte cetăţii noastre, care păzeşte cetatea noastră ca pe un loc de podvig al pătimirii lui, ca unul ce este întrarmat cu îndrăzneala, şi ţine securea adevărului, prin care a tăiat pomul înşelăciunii, şi ne îndeamnă şi pe noi spre lucrarea bunătăţilor. Ci dar împreună cu dânsul să strigăm lui Hristos: Tu singur eşti Hristoase multmilostiv.”
( Icos 3 iulie)

Cele mai apreciate virtuţi ale omului sunt apărarea adevărului şi bunătatea, după cum ne pune în vedere şi icosul zilei a treia a lunii iulie. Aceste calităţi ne sunt ilustrate ca fiind arme de luptă („întrarmat cu îndrăzneală”, „securea adevărului”), o luptă împotriva răului.
Cetatea aduce aminte de un loc închis, izolat de lumea de dinafara. În cazul citatului din icos, ea poate fi văzută metaforic ca fiind un suflet. Apărându-l prin „arme” precum sinceritatea şi bunătatea, avem grijă de acesta.