Argumente pentru botezul pruncilor(I)

Această întrebare adună în sine nelămuririle pe care le au prea mulţi creştini în privinţa necesităţii ca pruncii să fie botezaţi imediat după naştere. Aceste nelămuriri vin în urma prozelitismului sectar care spune că Biblia nu vorbeşte nicăieri despre botezul pruncilor, motivând de asemenea că botezul trebuie primit la o vârstă matură, aşa cum a fost botezat Mântuitorul Iisus Hristos, când omul este deplin conştient de ceea ce face. Această motivaţie (neo)protestantă, în fond cât se poate de logică, „prinde” la oameni întrucât, din păcate, suntem încă restanţi în privinţa educaţiei religioase şi a catehizării, iar dacă unii refuză ideea protestantă a botezului la vârsta maturităţii îşi motivează acest refuz pe tradiţia primită „din moşi strămoşi”, neputând aduce argumente din Sfânta Scriptură sau din Sfânta Tradiţie. „Aşa m-am născut şi aşa am fost învăţat” – un astfel de argument exprimă cât se poate de clar slaba pregătire duhovnicească şi lipsa de participare la comunitatea Bisericii. Şi până la urmă, este normal să botezăm copiii? Este de trebuinţă ca ei să fie conştienţi pentru a primi Taina Sfântului Botez? În ce măsură Taina Sfântului Botez poate fi asemănată cu Botezul Mântuitorului în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul? Vom încerca în rândurile care urmează să limpezim aceste nelămuriri pentru a nu ne mai împotmoli în argumentele presupus logice, dar înşelătoare, pe care le aduc unii şi alţii.

Tăierea împrejur şi Botezul lui Ioan
Confuzia pe care o fac sectarii atunci când neagă necesitatea botezării pruncilor se află în strânsă legătură cu două evenimente deosebite din viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos: Tăierea Sa Împrejur, la opt zile după Naştere şi Botezul în râul Iordan.
Tăierea împrejur sau circumcizia reprezintă semnul legământului dintre Dumnezeu şi urmaşii patriarhului Avraam, adică poporul evreu şi era în acelaşi timp momentul sau evenimentul prin care cel circumcis devenea membru al comunităţii religioase iudaice. Circumcizia reprezintă aşadar la evrei, poarta de intrare în iudaism, de apartenenţă la Legământul sfânt şi evenimentul care îi dădea pruncului identitatea religioasă. Circumcizia se aplică doar pruncilor de parte bărbătească şi constă în tăierea prepuţului. De asemenea circumcizia se aplica şi adulţilor care se converteau la iudaism. Circumcizia este întâlnită şi la alte popoare antice, însă la evrei capătă această însemnătate spirituală a unui Legământ sfânt pe care Însuşi Dumnezeu îl încheie cu Avraam, părintele poporului iudeu: „Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic”( Facere 17, 7-13). Acesta este aşadar „motivul” pentru care Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a primit tăierea împrejur în a opta zi de la naşterea Sa şi anume păstrarea Legii. A făcut cele ale legii vechi pentru că El Însuşi a spus: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”( Matei 5, 17). De asemenea, un amănunt important, în a opta zi de la naştere, în cadrul ritualului circumciziei se punea şi numele pruncului.