Apărarea credinţei

„La Mirele tău Hristos, cu dragostea inimii tale din pruncie fiind aprinsă, ai alergat curată ca o căprioară însetată la izvoarele apelor celor dea-pururea curgătoare, fecioară Muceniţă; şi cu chinuirea pe tine singură păzindu-te, mireasă bine mărită, la cămara cea nestricăcioasă a Făcătorului tău cu adevărat ai ajuns, îmbrăcată, împodobită de cunună purtătoare, biruitoare, de făclii purtătoare, bine înflorită, cămara cea nestricăcioasă dobândind, şi luând ca nişte aur plată de biruinţă pentru pătimirea ta.”
(Icosul Sfintei Mari Muceniţe Marina)

Icosul din ziua a şaptesprezecea a lunii iulie ne aduce în prim-plan dragostea de Dumnezeu. Muceniţa Marina a fost ucisă din cauza credinţei sale. Ea nu s-a lepădat de Hristos nici atunci când a fost condamnată la moarte. Actul ei este un simbol al adevăratei iubiri de Dumnezeu, prin îndurarea suferinţei aduse de către oamenii necredincioşi.
Oamenii pot alege să preţuiască credinţa lor prin iubire: iubire de Dumnezeu, de sine şi de aproape; prin bunătate şi adevăr.
Din actele de pe parcursul vieţii Muceniţei Marina putem constanta cu uşurinţă faptul că ea şi-a oferit viaţa în schimbul unei învăţături pentru întreaga comunitate de creştini, neascuzându-şi credinţa şi apărând-o cu preţul propriei sale vieţi.
Ea a fost apărătoare a adevărului şi iubitoare de Dumnezeu.