Ajunge o măciucă la un car de oale

Măsura fiecărui lucru. Cam greu de apreciat. Sau poate nu. Măsura aceasta este variabilă. Depinde de om. E ca fericirea. Niciodată nu simţi ce simte altul când atinge marea. Pentru fiecare dintre noi fericirea e altfel. Aşa şi cu măsura. Fiecare avem propria măsură: mâncăm cât ne trebuie, de exemplu. Unii însă, de multe ori întrec măsura şi apoi devine un obicei nesănătos. Şi, pic cu pic îşi măresc măsura.
Unii însă, sunt prea buni. Măsura lor este mare. Sunt buni mereu. Şi nu cred că se diminuează această virtute. Din păcate tot ei au de suferit pentru că alţii „calcă” bunătatea.
Dar oare de ce purtăm pantofi pe măsură? Pentru că, ştim cu toţii cât este de rău să fie sau mai mari, sau mai mici. Oricum te jenează sau, mai rău „te bat”.
Un subiect sensibil este măsura vorbelor, a cuvintelor. Poate că este cel mai sensibil domeniu în care este de preferat să ai măsură. Pentru că „vorba dulce mult aduce”, dar şi pentru că poţi „ să-l faci din vorbe”. Oricum am spune, aşa cum tonul face muzica, tot aşa şi cuvintele au farmecul lor creând „dulcegăriile” comunicării.

Măsura … cititului
Din păcate, în ultimul timp,  vocabularul limbii noastre s-a umplut de „bube, mucegaiuri şi noroi”, dar nu în sensul estetizării vorbelor.  Limbajul folosit azi de mulţi dintre noi lasă impresia de neglijenţă şi dezinteres în ceea ce transmitem şi în felul în care transmitem. Boala poate că vine din: „nu ne place să citim”. Pe lângă asta mai este şi „nu ştim să citim”, deşi mulţi nu recunosc. Trebuie să fii dibaci ca să reuşeşti în zilele noastre să determini lumea să citească. Te loveşti de foarte multe ori de replicile „la ce bun”, sau „la ce folos”. Bunul şi folosul se văd mai târziu. Dar tinerii din ziua de azi nu mai au răbdare până mai târziu. Greu înţeleg ei că şi din citit poţi „scoate bani”. Pentru că, din păcate, banul este, la mulţi, pe primul loc.  Şi cum le spun eu, dacă înveţi, îţi câştigi existenţa mai frumos şi mai uşor. Bucuria este de partea mea când văd că totuşi găsesc „măsura” în a-i determina să citească.
Dar ne luptăm cu tehnologia. Suntem întrecuţi de multe ori de noutăţile pe care le aduce, dar şi de informaţiile pe care le posedă internetul sub toate aspectele lui.
Este de apreciat faptul că „un click” te duce...în America, sau în junglă, sau în Ţara lui Moş Crăciun, sau în ţările calde de unde vin rândunelele... Cel mai frumos este că orice informaţie ajunge la destinaţie într-o secundă chiar dacă intervine aici nostalgia aşteptării poştaşului din vremurile lui „ a fost odată”.
Şi utilizarea internetului este de preferat să fie cu măsură. Păcat însă că, mulţi dintre noi, şi mai ales generaţia nouă, nu vrea să cunoască termenul de „măsură” care este cu siguranţă sinonim cu cel de „cumpătare”. Se pare că tinerii noştri trăiesc totul prin intermediul „facebook-ului”. I se raportează. Ce-i drept găseşti acolo noutăţi despre mai noii sau mai vechii prieteni. Este un mod de a te face cunoscut, de a-ţi promova activităţile, de a te bucura şi de a te întrista cu zeci şi sute de oameni în acelaşi timp. Păcat însă că, pe mulţi nu-i cunoşti. Nu le ştii glasul, culoarea ochilor, temerile şi bucuriile din priviri. Devine de multe ori totul fals, o faţadă. Aparenţa maschează esenţa. Şi toate până la vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l odihnească, „ajunge o măciucă la un car de oale”. Din păcate astea se măresc asemeni unui bulgăre de zăpadă, iar măsura este depăşită. Toate acestea dacă nu ştim să utilizăm internetul în mod util.
Încercările celor care ştiu ce înseamnă măsură şi cumpătare sunt de multe ori în zadar. Dar lupta continuă spre a aduce măsura şi cumpătarea în tot şi-n toate şi, mai ales, a aduce în prim plan, vorba dulce. Trebuie să facem ca tinerii să vadă frumosul cuvintelor aşa cum sunt razele soarelui. Să le fie drag să asculte şi să privească oamenii cu care vorbesc. Să aibă răbdare. Să ştie că vorba e vorbă, iar ceea ce ai grăit să fie grăit. Şi trebuie să mai ştie şi măsura tăcerii. Mai ales că e de aur.
Măsura în tot şi-n toate este o responsabilitate faţă de noi înşine şi mai ales faţă de ceea ce ne înconjoară. Când suntem conştienţi de măsura altora ne place. Ajungem să fim astfel plini de virtuţi, să ne preocupăm de noi înşine în mod dezinteresat dobândind echilibru fizic şi moral.
A avea măsură este sinonim cu a fi cumpătat. Cel care o are este un om frumos, iar caracterul lui emană dreptate, puritate şi modestie.