Afinul

Denumirea uzuală: Afin (lat. Vaccinium Myrtillus), denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacăză, pomuşoare.
Scurtă descriere: Arbust înalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpină verde având muchii evidente, frunze ovale, cu vârf ascuţit şi marginea mărunt dinţată, flori solitare, cu corolă roz, globuloasă.
Factorul curativ este reprezentat de frunze.
Afecţiuni pentru care se recomandă: diaree; diabet; infecţii urinare; uremie; gută, reumatism; diaree; enterocolite de fermentaţie, de putrefacţie; oxiurază.
Sucul este extrem de folositor în infecţiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefacţii intestinale. Are proprietatea de a coborî nivelul zahărului din sânge, fiind un adevărat elixir pentru diabetici. Reglează scaunele, face să înceteze fermentaţiile intestinale, ajută la eliminarea gazelor, ameliorează inflamaţiile hemoroidale şi restabileşte pofta de mâncare. Îmbunătăţeşte vederea, mai ales cea nocturnă.
Sucul este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, având o mare eficienţă terapeutică, chiar şi în doze mai mici. Sucul de afine prezintă o culoare închisă, un gust acrişor-astringent şi, atenţie, pătează foarte repede. Se remarcă prin calităţile sale cicatrizante şi anti-hemoragice, conţinând şi substanţe care împiedică înmulţirea bacteriilor.
Suc din fructe împotriva infecţiilor cauzate de bacterii; bun cicatrizant.
O cură de 2-4 săptămâni are efecte spectaculoase în bolile circulatorii, în varice şi arterită mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se tratează foarte eficient diabetul, dar şi complicaţiile sale, mai ales cele vasculare.
Precauţii: Întrucât pulberea de frunze de afin scade foarte puternic glicemia, diabeticii insulino dependenţi vor fi ţinuţi sub supraveghere strictă mai ales în primele săptămâni ale tratamentului, prin înregistrarea zilnică şi chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină în funcţie de noile valori. Tratamentul se va începe cu o doză mai mică - 2 linguriţe pe zi, care va fi crescută gradat la 4 linguriţe pe zi.
Vinul din fructe în ateroscleroză, constipaţie, fermentaţie intestinală, insuficienţă biliară, diabet, diaree.
Proprietăţi: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.

Preparare
Sucul: se obţine prin zdrobirea boabelor, urmată de filtrare prin tifon sau strecurătoare de plastic. Sucul se consumă foarte proaspăt. Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu puţină apă, înainte de mese.
Vinul: 500 g afine, 1 l vin roşu. Se varsă afinele într-un vas, se adaugă două pahare cu apă şi se fierb încet 15 minute. Se adaugă vinul roşu şi se prelungeşte fierberea încă 15 minute. Se lasă să se răcească şi se filtrează. O altă variantă: se zdrobesc 500 g afine, se adaugă 1 l vin alb, o linguriţă scorţişoară pudră, o linguriţă de cuişoare şi 100 g miere. Se lasă la macerat 8 zile, se filtrează şi se pune în sticle. Se iau câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Pulberea: părţile aeriene ale afinului se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia de regulă o linguriţă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 12 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.