Adormirea Maicii Domnului cea pururea rugătoare în poezia imnografică

Este remarcabil rolul covârşitor şi cu totul unic pe care-l are cinstirea adresată Maicii Domnului în credinţa creştinilor şi în viaţa Bisericii. Ea este arhetipul umanităţii, chipul desăvârşit al acesteia şi al ascultării. În cărţile de cult, aproape că nu există cântare în care se cinsteşte Sfânta Fecioară Maria care să nu se termine cu o rugăciune. Astfel credincioşii ascultă în slujbele religioase cântări ca acestea:„Curată Fecioară, roagă neîncetat, pe Cel ce s-a întrupat din coapsele tale, ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului pe cei ce te laudă, Fecioară Curată”(a Născătoarei, Cântarea  a II-a , gl. 5, Duminică dimineaţa). De asemenea: „cu rugăciunile tale Preacurată Fecioară, dezleagă lanţurile greşelilor mele, risipeşte-mi întunericul sufletului meu, alină valul patimilor mele, zdrobeşte pe cei ce mă răzbesc în deşert, miluieşte-mă pururea Fecioară” (şi acum a Născătoarei, Cântarea  a IV-a, la Utrenia din 25 august).

Mijlocitoare între om şi Dumnezeu
Prin rugăciunile noastre adresate Sfintei Fecioare Maria îi cerem ca să mijlocească, prin sfintele sale rugăciuni pe lângă Fiul său, să ne trimită harul său mântuitor. Prima mijlocire de acest gen o face Sfânta Fecioară Maria către Fiului său la nunta din Cana Galileii. Ascultând glasul plin de rugăciune al Maicii Sale, preface apa în vin arătându-şi dumnezeiasca Sa putere.
Fecioara Maria se face glasul Proniei divine şi unica mijlocitoare de mântuire a lumii. Ea este, după cum spunea Sfântul Nicodim Aghioritul, în lucrarea „Grădina darurilor. Tâlcuire la Cântarea Maicii Domnului”,  „podoaba cea mai de preţ a neamului omenesc, împlinitoarea dumnezeieştilor năzuinţe ale omului. Ea a risipit întunericul mândriei idolatre şi al păcatului, aducând în lume Soarele tainic al dreptăţii.” Iarăşi, una din cântări spune: „Ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu, pentru toţi cei care vin cu credinţă la mâna ta cea tare, te rog; că noi păcătoşii nu avem altă scăpare către Dumnezeu, fiind în nevoi şi în scârbe, pururea fiind  împilaţi cu alte păcate, Maica Dumnezeului celui prea înalt.” (şi acum a Născătoarei la Stihoavnă, gl. 2, miercuri seara).
Sfânta Fecioară Maria, este nădejdea tuturor creştinilor, este acoperământul şi mângâierea oamenilor, este scăparea şi mijlocirea între oameni şi Dumnezeu. De aceea în biserică despre  Fecioara Maria se aud cuvinte ca acestea: „Bucură-te Născătoare de Dumnezeu prea cinstită, bucură-te Izvorul cel ce izvorăşte credincioşilor viaţă, bucură-te curăţia lumii, bucură-te mângâierea oamenilor, bucură-te singura nădejde şi sprijinire a oamenilor, bucură-te scăpare” ( Stihira Născătoarei de Dumnezeu, la Stihoavnă, gl. 8, sâmbătă seara la Vecernia cea mică.).

Scara pe care s-a pogorât la noi Domnul
Lucrarea mijlocitoare a Sfintei Fecioare este asemenea cu scara lui Iacob pe care s-a coborât Hristos Dumnezeu şi harul s-a revărsat peste lume, bogat, izbăvitor de rătăcire şi păcat, iar sufletul omenesc urcă la cer, curat, înnoit, sfinţit şi îndumnezeit. Sfânta Maică este vasul ales prin care se revarsă harul ce spală conştiinţa oamenilor de întunecimea păcatelor şi îi uneşte cu Dumnezeu. (Pr. Dr. Simion Radu, „Maica Domnului- Maica Durerii- Maica nădejdilor Noastre”, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, anul XLIII 1967)
Sfânta Fecioară Maria, născându-se cu păcatul strămoşesc adoarme ca fiecare om după legea firii şi este înmormântată cu toată cinstea, dar trupul este luat şi ridicat la cer de Fiul ei, aşezând-o în mare cinste lângă tronul Său dumnezeiesc. Înmormântarea cât şi mutarea la cer o mărturiseşte mormântul, după cum spune o cântare: „Mormântul tău mărturiseşte îngroparea ta, ceea ce este cu totul fără prihană şi mutarea ta cu trupul acum la ceruri”(Stihira la Cântarea a V-a, la Utrenia din 14 noiembrie).
Despre moartea Sfintei Fecioare Maria, după legea firii, o cântare ne-o arată astfel: „Ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru dumnezeiască naşterea ta, după legea omenească mori, ceea ce eşti încă curată”( Stihira la Cântarea a VII-a, la Utrenia din 14 noiembrie). Biserica Ortodoxă ne învaţă despre înălţarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria de către Fiul ei, aşa cum spune cântarea: „Tu încăpere desfătată te-ai făcut Cuvântului pentru aceasta te-a ridicat pentru odihna cea desfătată şi sfântă şiveşnică, de Dumnezeu Născătoare”( Stihira la Cântarea a IV-a , la Utrenia din 14 noiembrie).

Despre Adormirea Maicii
Luminânda Praznicului consemnează, în parte, aceste date cu privire la Adormirea Sfintei Fecioare: „Apostoli de la margini, adunându-vă aici în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul meu. Iar Tu, Fiule şi Dumnezeul meu, primeşte Duhul meu”. Panayotis Nellas scria în lucrarea sa „Ortodoxia- divino- umanism în acţiune” că există o comuniune adâncă şi tainică între Preasfântul trup al Fecioarei Maria şi Trupul şi Sângele lui Hristos Întrupat din ea. În baza maternităţii sale divine, Fecioara Maria este primul şi singurul om care s-a unit cu Hristos în mod adânc şi plenar, „a devenit purtător de Dumnezeu, născător de Dumnezeu, hristifcat şi pnevmatizat şi de aceea a fost drept ca trupul ei să nu rămână în stricăciunea morţii, ci Hristos să-l ia la cer, a tuturor oamenilor purtători de Dumnezeu”.
Fecioara Maria rămâne de-a pururi în Biserică, solidară cu întreaga omenire şi în calitate de neobosită mijlocitoare. Ea reprezintă „răsăritul zilei celei de taină”, pregustarea Împărăţiei lui Dumnezeu, o garanţie pentru noi, iar Praznicul Adormirii ei ne încredinţează de realitatea acestui fapt. (Pr. drd. Emilian Marius Făgădaru, „Preacinstirea Născătoarei de Dumnezeu reflectată în imnografia praznicului Adormirii Maicii Domnului”, Studia Theologia Doctoralia 2019) Posibilitatea moştenirii pregătite deja pentru noi prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu depinde de modul în care vom aplica în viaţa noastră duhovnicească mesajul universal al Maicii Lui: „faceţi ceea ce El vă va spune!” (Ioan 2,5)