Adevăruri despre… minciună!

Un proverb românesc binecunoscut, pe care îl folosim deseori în vorbirea curentă, spune că „minciuna are picioare scurte”. O zicere scurtă, cu multe înţelesuri. Dacă are picioarele scurte înseamnă că nu se poate deplasa rapid, ci parcurge distanţe scurte pentru că oboseşte. La un moment dat mincinosul are hotar, stă şi atunci „îl prinzi cu minciuna în sac” pentru că şi sacul în care este purtată minciuna este fragil, transparent şi îl dă repede de gol pe cel care îl poartă în spate. Dacă minciuna are picoare scurte atunci nu rezistă mult în faţa adevărului, în faţa luminii raţionale care caracterizează adevărul. Minciuna este casantă, asemenea sticlei şi de aceea este asemenea unui ulcior care „nu merge de multe ori la apă”.
Deşi suntem înconjuraţi cultural de astfel de ziceri din popor, simple, dar apărute din experienţe îndelungate, totuşi, minţim foarte mult. Sunt persoane pentru care minciuna devine treptat un mod de viaţă. Ei nu pot trăi fără a minţi. Minciuna în sine este de o mare complexitate psihologică şi totuşi omului îi este foarte greu să se deghizeze perfect într-o falsă haină a adevărului, astfel încât să nu fie prins. Deşi există persoane versate care ştiu să mintă perfect, în general minciuna este trădată de cele mai multe ori de corp: de felul în care mincinosul priveşte, de gestica sa, de expresiile faciale, sau de tonalitatea vocii. De aceea un părinte care îşi iubeşte şi îşi cunoaşte copilul simte minciuna acestuia de la mare distanţă! De ce minte copilul? Pentru „a se descurca”, pentru a ascunde o greşeală de teama pedepsei, pentru a ieşi „basma curată” dintr-o situaţie delicată. Dacă nu este corectat la timp, atunci se va obişnui cu minciuna încât la maturitate o va confunda cu adevărul şi nu se va putea lipsi de ea. A minţi devine din păcat patimă şi cel ce minte se află departe de Dumnezeu.
De ce mint adulţii? Pentru că s-au învăţat, pentru că vor să se „descurce”, pentru că atunci când li se pare că au reuşit cu o minciună merg mai departe şi pentru că de fiecare dată îşi leapădă conştiinţa morală, tocmai pentru a avea suportul minţii pervertite de minciună.
„Minciuna este prezentă în viaţa noastră nu numai pentru că sunt oameni mincinoşi, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde şi subţiri ca băşicile. Ea este cultivată şi de o altă categorie, de cea a trufaşilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat! Spune-i direct tot ce crezi nedemn şi urât din gândul şi fapta sa. Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate, şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa” (Ernest Bernea, „Îndemn la simplitate”, Editura Anastasia, pag. 27).

Te-am prins cu minciuna!
Ce face omul care este prins cu minciuna? Are mai multe variante! Îşi poate recunoaşte greşeala şi cerându-şi iertare să nu o mai repete. Este soluţia cea mai simplă şi duhovnicească în acelaşi timp. Poate să se scuze, căutându-şi circumstanţe favorabile, de cele mai multe ori dând vina pe situaţii sau pe alte persoane. Sau, pur şi simplu, să se poarte rece, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, văzându-şi în continuare de viaţa mincinoasă. În ultimele două cazuri, mincinosul îşi va construi o realitate imaginară, realitatea lui în care va încerca să îi introducă şi pe alţii formându-şi un cerc de mincinoşi uşor de manipulat.
Însă, treptat sau brusc, adevărul va ieşi întotdeauna la lumină şi atunci realitatea falsă construită pe minciună sau pe alte patimi se va sparge şi vor suferi atât cei care au creat-o cât şi cei implicaţi.
Proverbele acestea, ca majoritatea proverbelor de altfel, sunt create pentru a ne ghida în viaţă, pentru a ne călăuzi, exprimând adevăruri pe temelia cărora să ne clădim viaţa. Adevărul este temelia pe care ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos să ne clădim viaţa: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Nu poţi fi liber dacă te laşi prins cu propria voinţă în mrejele minciunii şi nici nu poţi clădi relaţii frumoase cu cei de lângă tine, deoarece o relaţie de prietenie are întotdeauna ca temelie încrederea reciprocă.